În toamna anului 1925 am avut fericirea să fiu la Ierusalim tocmai pe timpul praznicului Înălțării Sfintei Cruci. Am văzut, cu acest prilej, locul unde împărăteasa Elena a aflat Crucea răstignirii, iar patriarhul Macarie a înălțat-o în biserică, în văzul tuturor creștinilor, care s-au închinat ei.
Locul unde s-a aflat Crucea Domnului e la o adâncime de peste 20 de metri. Pentru aflarea Crucii a trebuit o săpătură adâncă de 20 de metri.
Ascultând Adevărul, inimile smerite se pleacă înaintea Lui în tăcere și în respect, recunoscându-L. Inimile curate se apleacă înaintea Lui cu uimire și cu admirație. Inimile bune I se apleacă și Îl primesc în liniște și în blândețe. Inimile înțelepte Îl adâncesc cu grijă și prețuire, primindu-L conștiente și pătrunzându-se deplin de El, și descoperindu-L, I se închină pe totdeauna și pline de frumusete. Inimile rele, fiind pline de prostie și de inferioritate, disprețuiesc Adevărul și-L resping fără să-L cerceteze; iar inimile trufașe nu-L pot suferi nicidecum.
O, dacă am avea totdeauna în noi bucuria rugăciunii adânci şi a plinătăţii Duhului Sfânt! Atunci sufletul nostru ar trăi în Hristos neuitate şi strălucite clipe cereşti, iar puterea lui Dumnezeu ne-ar izbăvi de firea sălbatică, nimicindu-i puterea şi stăpânirea ei de peste noi.
Osândeşte-ţi tu păcatul tău şi-l părăseşte înainte de a te osândi şi părăsi el pe tine.
Nu fiţi ca un cal şi nici ca un catâr spune Biblia, căci calul este primejdios, iar catârul, încăpăţânat. Din fire, calul este totdeauna primejdios şi trebuie mereu să fii atent asupra lui, ori la ce îl foloseşti. Cu gura poate să muşte, cu picioarele poate să lovească. Aşa este şi omul firesc, omul neîntors la Dumnezeu!
Dacă totdeauna ochii şi inima noastră vor căuta Faţa lui Dumnezeu ca să o cinstească, ascultând pe Domnul în tot ce ne cere şi împlinind cu fapta tot ceea ce ştim că este plăcut acestei Feţe, putem fi deplin liniştiţi înaintea tuturor celorlalte feţe, oricare ar fi ele.
Când stăm plini de credinţă în dragoste în faţa Domnului, atunci putem sta deplin liniştiţi în faţa oricui.
De la începutul luptei tale pentru mântuirea sufletului tău şi până la sfârşitul acestei lupte, să ştii bine că vei avea mult necaz cu vrăjmaşul satana, care va căuta în toate felurile să te facă să te lepezi de Domnul tău Iisus Hristos, Mântuitorul tău; dar tu să fii hotărât să lupţi şi să birui în înfruntările cu vrăjmaşul tău.
În această sfântă hotărâre, îţi va da o mare putere încredinţarea că ai a face cu un vrăjmaş mare, mincinos şi prefăcut care niciodată nu este în fapt atât de tare după cum se laudă în vorbă că este.
Iată întrebarea cea mai arzătoare, întrebarea mare, ce se pune lumii cu stăruinţă. Însuşi Mântuitorul este Cel ce te întreabă: „Ce ţi se pare de Hristos, al cui Fiu este?”.
De răspunsul tău atârnă soarta ta, mântuirea ta.
Odinioară El a pus această întrebare fariseilor, care Îl ispiteau, vrând să-L prindă în cuvânt. Ei au răspuns într-un fel. „Fiu al lui David”, au zis ei. Şi aveau dreptate, căci Legea veche spunea că Mântuitorul se va naşte din neamul lui David. Dar n-au dat răspunsul cel adevărat.
Sufletul nostru, curățit prin pocăință și prin încercările voii lui Dumnezeu, înțelepțit prin umblarea ascultătoare față de voia lui Dumnezeu, trebuie să vegheze atent și neîncetat asupra trupului, asupra inimii și a dorințelor ei firești, ca aceasta să nu-l atragă în prăpăstii sau în noroaie din care n-ar mai putea ieși apoi niciodată curat.
Mintea sănătoasă și bine orientată prin dreptarul învățăturii sănătoase și adevărate trebuie să țină bine frâiele trupului nostru, spre a nu-i îngădui să facă tot ce vrea el, căci firea noastră ne îndeamnă la puține bune, dar la multe care nu ne sunt îngăduite
Oamenii spun: „Așa ne-a fost soarta!”, sau: „Așa-i destinul!”…, „Așa s-a întâmplat!”… – dar nu merg cu gândul un pas mai departe și mai adânc, să înțeleagă că soarta este supusă lui Dumnezeu… că destinul și întâmplarea nu fac decât să asculte de voia lui Dumnezeu, să execute sentințele dreptății lui Dumnezeu, căci toate acestea sunt uneltele cu care lucrează Mâna Lui.
Soarta tuturor oamenilor și a fiecărui om este numai în Mâna lui Dumnezeu.
Era Iosif un sfetnic al Soborului… Atunci când s-a ţinut sfatul acela ca să-L omoare pe Iisus, unde erai tu, Iosife? Şi el ne spune:
Eu n-am fost acolo!… Eu îmi spăl mâinile de sfatul acesta. Eu nu vreau să-mi unesc votul meu cu al lor…
Iosife, şi crezi c-ai rezolvat-o cu asta, că n-ai luat parte la sfatul acesta, când trebuia să iei parte?…
Cum ai putut, Iosife, să dormi în noaptea aceea de Joia Mare, când ai fost anunţat şi tu: “Vino! Pentru că uite ce se petrece. Să scăpăm odată de neplăcutul Acesta care ne strică legea, care ne spurcă sâmbăta şi face vindecări… Vino…”