Ascultând Adevărul, inimile smerite se pleacă înaintea Lui în tăcere și în respect, recunoscându-L. Inimile curate se apleacă înaintea Lui cu uimire și cu admirație. Inimile bune I se apleacă și Îl primesc în liniște și în blândețe. Inimile înțelepte Îl adâncesc cu grijă și prețuire, primindu-L conștiente și pătrunzându-se deplin de El, și descoperindu-L, I se închină pe totdeauna și pline de frumusete. Inimile rele, fiind pline de prostie și de inferioritate, disprețuiesc Adevărul și-L resping fără să-L cerceteze; iar inimile trufașe nu-L pot suferi nicidecum. Unele inimi se ridică direct și pe față împotriva Adevărului și caută cu ură să-L nimicească de oriunde și prin orice mijloace, fără judecată și fără amânare. De aceea, aceste inimi sunt cele mai asemănătoare cu a diavolului.
Ce cumpliți și vinovați sunt oamenii care sunt gata oricând să ia pietre pentru a ucide lumina și adevărul care le osândesc păcatul și orbia lor! Lumea cea de azi, ca și cea din trecut, Îl urăște de moarte pe Hristos și Adevărul Său. Urăște Calea Lui, urăște Cuvântul Lui, urăște lucrarea Lui, pentru că El mărturisește despre ea și despre faptele ei că sunt rele; și de aceea lumea îi urăște și pe credincioșii lui Hristos.
Mântuitorul nostru Iisus Hristos a purtat ura lumii în toată existența Sa pe pământ și a simțit-o mereu tot mai dureros. A cunoscut-o și a prezis că ura aceasta va dăinui până la sfârșitul veacurilor omenirii, nu numai împotriva Lui, ci și împotriva acelora care Îl vor urma pe El în lume, purtând aceeași mărturie ca și El. Dar, pentru ca să iasă la iveală cât este de nedreaptă și de nemarginită această ură, Iisus i-a întrebat pe vrăjmașii Săi: Pentru care din lucrările pe care le-am făcut aruncați voi cu pietre în Mine? Ce anume în purtarea Mea, în cuvintele Mele și în faptele Mele ați putut vedea voi vrednic de ură și de osândă? Spuneți! Dar ce muți vor rămâne în Ziua Lui toți cei ce va trebui să-I răspundă!
Dar Iisus întreabă la fel și astăzi: Pentru ce anume îi dușmăniți voi pe cei credincioși ai Mei? Pentru ce îi urâti, îi prigoniți, îi închideți? Sunt ei oare înșelători, sunt hoți, sunt lacomi, mincinoși, răzbunători și nedrepți? Sunt ei criminali, sau nesupuși stăpânirii voastre, sau sunt ei urzitori de rele împotriva altora? Sau sunt ei vrăjmași celorlalți oameni (I Petru 4, 15-16)? Nu sunt de nici unul din aceste feluri! Atunci de ce aruncați mereu cu toate pietrele voastre în ei și de ce-i urâți? Și aceștia vor rămâne la fel.
Nimeni din vrăjmașii Domnului nu va ști să răspundă pentru ce-L urăsc azi, cum n-au știut să răspundă de ce Îl urau pe El ieri. Dar îi urăsc și pe ai Lui cu o ură tot așa de neîmpăcată ca și pe El. Îi urăsc fără temei, după cum L-au urât și pe Domnul lor (Ioan 15, 25).
Traian Dorz, Avuția sfântului moștenitor
