Iisus tâlcuind Scripturile – Pr. Iosif Trifa

Chipul acesta ne arată pe Iisus la vârsta de 12 ani, când „L-au aflat părinţii lui în biserica din Ierusalim, şezând în mijlocul dascălilor, ascultându-i şi întrebându-i pe ei. Şi se minunau toţi de priceperea şi de răspunsurile Lui” (Luca 2, 41-48).

Şi cu alte prilejuri, ne spun Evangheliile că intra Iisus în sinagogă (biserica iudeilor) şi tâlcuia Scripturile. Aşa, Evanghelia de la Luca ne spune într-alt loc (4, 15-21) că: „Intrând, după datina Sa, în sinagogă, S-a sculat să citească şi I s-a dat Lui cartea lui Isaia prorocul”. Şi deschizând cartea, a citit unde era scris: „Duhul Domnului peste mine, pentru care m-a uns să binevestesc săracilor, să tămăduiesc pe cei zdrobiţi cu inima, să vestesc robilor iertare şi orbilor vedere”… Toate Evangheliile ne spun mai departe că Iisus tâlcuia Scripturile “cu putere”. Şi se minunau toţi de învăţătura Lui, ”că era învâțându-i pe ei ca unul ce are putere şi nu ca fariseii şi cărturarii” (Marcu 1, 22). „Au nu era inima noastră întru noi arzând când El (Iisus) ne tâlcuia Scripturile?” (Luca 24, 32).

Dar ceva mai mult decât atât: cuvântul lui Iisus nu doar că plăcea, ci şi lucra în sufletul oamenilor. Cuvântul Lui pleca pe oameni după El, tămăduia bolnavi, vindeca slăbănogi, deschidea ochii orbilor, îi învia pe cei morţi… Dar să luăm aminte la acest cuvânt al Mântuitorului Hristos. Îl avem şi astăzi şi face minuni şi astăzi. Acest cuvânt este scris în Evanghelie, în Scriptură şi de aceea cuvintele Evangheliei şi Scripturilor lucrează şi astăzi şi fac minuni şi astăzi în sufletul celor care le ascultă sau le citesc cu credinţă. „Viu este Cuvântul lui Dumnezeu şi lucrător”, zicea Apostolul Pavel (Evrei 4, 12). „Toată Scriptura de Dumnezeu este insuflată şi de folos spre învăţătură, spre mustrare, spre îndreptare, ca să fie omul deplin lui Dumnezeu” (II Timotei 3, 16). Aceasta este taina cea mare a Scripturilor, că ele şi astăzi îl schimbă pe cel ce le citeşte regulat şi cu credinţă, îndreaptă pe cei rătăciţi, tămăduiesc pe cei bolnavi, deschid ochii celor orbiţi de păcate, ba şi pe mulţi din cei omorâţi de păcate, citirea Scripturilor îi învie.

Cititorule! Biblia este o carte scrisă anume pentru sufletul tău, pentru frământările, durerile şi bolile sufletului tău. Citeşti tu această carte? Biblia este o scrisoare trimisă din cer anume pentru tine şi sufletul tău. Desfaci tu această scrisoare să o citeşti? Dacă ţi-ar veni o scrisoare de la împăratul, ai alerga grăbit şi neliniştit să afli, să citeşti ce-i scris în ea. Şi iată, când Împăratul ceresc îţi trimite o carte cu stiri despre mântuirea ta sufletească, tu nu vrei să o deschizi şi să citeşti în ea.

Creştinilor! Uitaţi-vă bine la chipul de mai sus. Eu de câte ori îl văd mi-aduc aminte de un cantor bătrân care, în vremea copilăriei mele, strângea, în serile de iarnă, pe vecinii lui şi le citea din Scripturi şi se lămureau cu toţii despre dumnezeieştile învăţături. Acum însă au apucat oamenii alte năravuri şi, unde se strâng două-trei laolaltă, acolo numai de Scripturi nu este vorba (ci de rachiu şi vorbe slabe). Aceasta nu e bine. În duminici şi sărbători şi de câte ori avem vreme, să ne strângem laolaltă şi să citim, să ne luminăm, să ne deşteptăm şi să ne adăpăm şi din Cartea cea mare a vieţii, care este Biblia. Aceasta este şi porunca Mântuitorului Hristos, Care a zis: „Vă rătăciţi neștiind Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu” (Matei 22, 29). ”Cercetați Scripturile, căci acelea mărturisesc pentru Mine şi întru dânsele socotiţi a avea viaţă veşnică” (Ioan 5, 39).

Preot Iosif Trifa, Lumina Satelor, anul 1923, nr. 8, pag. 4