Din pricina sărăciei şi a lipsurilor, noi găsim dezvinovăţire să umblăm mai mult decât se cuvenea după câştigul celor trupeşti. Din pricina ocupaţiei şi a treburilor, necurmat aflăm dezvinovăţire de a nu lucra pentru Dumnezeu. Acesta este începutul adevăratului necaz. După ce am scăpat de sărăcie, cum să mai avem dezvinovăţire dacă şi mai departe trăim numai din obişnuinţă sau lăcomie? Sau deşi am devenit liberi de ocupaţii, totuşi continuăm acest fel de a fi, în paguba sufletului nostru…Noi suntem atunci şi mai vinovaţi. Ce minunaţi sunt acei credincioşi care le biruiesc pe acestea!
Noi necurmat trebuie să ne luptăm (1 Cor. 9, 26), spre a nu pune pe noi robie nici un fel de lucru pământesc şi nici un obicei trupesc, oricât de îndreptăţit ar părea. Căci nu trebuie să fim robi nimănui altcuiva, decât lui Hristos Singur. Necurmat trebuie să ostenim pentru Domnul. Căci îndată ce ne aşezăm pe lenevie, vrăjmaşul ne atacă de moarte (2 Tim. 2, 3-5). Necurmat trebuie să facem binele fără să simţim oboseala sau să ne pară că am făcut de-ajuns (Gal. 6, 9). Căci de la mulţumirea şi lauda de sine şi până la prăpastia iadului, nu este nici un alt drum mai scurt. Necurmat trebuie să muncim şi să ne ostenim cu mâinile noastre, pentru ca pâinea noastră şi a alor noştri să fie câştigată cinstit. Şi pentru că cei lipsiţi de ajutorul nostru sunt mereu mai mulţi (Fapte 20, 32-35; 2 Tim. 2, 6), trebuie să avem pâine şi pentru ei. Aceasta ne cere o muncă tot mai bună şi o chibzuinţă tot mai înţeleaptă.
Necurmat trebuie să ne întoarcem ochii spre ceea ce este curat, vrednic şi bun, adică înspre Hristos. Căci necurmat ni-i atrage de la Hristos ceea ce este necurat, nevrednic şi rău (1 Cor. 9, 27).
Dragă frate şi soră, obişnuieşte-te în fiecare dimineaţă să te adânceşti într-o meditaţie biblică şi într-o rugăciune. Cuvântul şi rugăciunea sunt cele două braţe ale Salvării, întinse pentru sufletele noastre. Tot timpul zilei, printre ocupaţiile noastre, să ne obişnuim a ne întoarce măcar din când în când ochii spre Domnul, şi gândul spre cele ce ne-a spus El în meditaţia din dimineaţa noastră. Prăbuşirea noastră poate veni numai în ziua în care nu ne-am întors nici o dată ochii înspre Domnul nostru. Doamne, întoarce-ne privirile necurmat înspre Tine!
Traian Dorz, Porțile veșniciei
