Text - Oastea Domnului

Sfatul de la Poiana Brașov – Traian Dorz

A fost aleasă la început data de 25 septembrie, iar locul, la Poiana Brașov, într-o locuință izolată a unui frate pădurar și paznic care locuia cu familia sa acolo, în mijlocul unei frumoase păduri de brazi, nu departe de stația de autobuz. Trebuia invitați vreo cincizeci de frați din diferitele părți ale țării, lucru care a mers cam anevoie. De aceea s-a amânat totul pentru data de 7 noiembrie, în preajma Sărbătorii Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril. Locul a rămas același.

Sfatul de la Feleac – Traian Dorz

În noiembrie 1956 eram deci tot în Simeria. Încercam mereu să obțin serviciul avut înainte sau un altul, dar nu primeam decât promisiuni și amânări.

Într-o zi mă pomenesc că vine la mine Pop – zis atunci Șandor – și îmi spune că pe ziua de 6 noiembrie s-a fixat un sfat frățesc deosebit la Feleac. În primul rând, pentru rezolvarea problemei infiltrațiilor sectare în Oaste. În al doilea, pentru punerea de acord asupra învățăturii între toți frații cei mai de seamă. Și în al treilea, pentru stabilirea unui fel de plan de lucru pentru viitorul Lucrării Oastei Domnului. Am bănuit că acest sfat fusese pus la cale de Sergiu și Leon, ca apropiați ai lui Pop.

Îmi voi vedea împlinită dorința! – Traian Dorz

Psalmul 54, versetul 7

Binecuvântate să fie, Doamne Iisuse, Numele Tău cel Puternic şi Dreapta Ta cea Tare, prin nădejdea cărora sufletul meu este plin de încrederea că-şi va vedea împlinită dorinţa, marea şi scumpa mea dorinţă a tuturor dorinţelor mele!… Dorinţa să ajung să văd cu bucurie Faţa Ta, Doamne Iisuse, după ce-mi voi fi săvârşit cu bine munca fericită, alergarea stăruitoare, lupta cea bună şi credinţa cea dreaptă (2 Timotei 4, 7). Dorinţa să văd propăşind în Mâinile Tale biruitoare Lucrarea Oastei Tale duhovniceşti, Biserica Ta cea vie, Frăţietatea mea cea dulce, Familia mea cea sfântă, care îşi trage numele din Tine şi poartă solia Ta (Isaia 53, 10; Efeseni 3, 15)… Dorinţa să văd tot tineretul venind la Tine ca o rouă curată, strălucitoare şi rodnică (Psalmul 110, 3). Dorinţa să văd mântuirea familiei mele şi a celor apropiaţi ai mei, pentru care mă rog neîncetat (Romani 9, 3).

Nimic rău nu scapă nepedepsit – Traian Dorz

În 4 noiembrie m-am pomenit acasă cu o telegramă: „Vino imediat la Bucureşti“…

Nu era semnată de nimeni.

Am înţeles că era de la Interne.

Totdeauna în voia și în planul Domnului – Traian Dorz

În noaptea spre 2 noiembrie începu să ningă. Un strat subțire de zăpadă era peste tot când se făcu ziuă.

Când ieșirăm afară, în fața porții văzurăm oprindu-se niște dube mari. Dinspre birou, câțiva gardieni ieșiră grăbiți:

– Alarmă! Toată lumea se pregătește de plecare imediat! Se vor îmbarca în dube câte două brigăzi. Repede, repede…

Minunea cărții „Osana-Osana” – Traian Dorz

La tipărirea volumului „Osana-Osana” ni s-a spus tot așa, că totul a fost pus la cale printr-o înlănțuire de întâmplări minunate. Le scriu cum s-au petrecut, cum le-am aflat din gura unui frate vrednic de încredere care le aflase chiar de la cei în cauză:

O noapte cu sânge – Pr. Iosif Trifa

Era noaptea de 25 octombrie 1932. Mă chinuia tusea. Şi simţeam o durere ascuţită în piept. Pe la miezul nopţii, o tuse grea mă trezeşte din somn. Şi când aprind lumina, mă înfricoşez. Perna şi patul meu erau pline de sânge. Se deschise cu putere rana din piept. Am trezit pe fiul meu Tit şi am plâns împreună. Sângele îmi spunea că trebuie să plec iar pe drumul spitalului… să-mi las iar casa, copilul şi tipografia.

Pe urmele Părintelui Iosif – Traian Dorz

Spre sfârșitul lui octombrie era un timp nespus de frumos. O toamnă minunată pusese mii de culori și de lumini peste toate pădurile lumii. De multă vreme doream o toamnă ca asta, pentru un drum memorial prin Munții Apuseni, prin locurile și pe urmele Părintelui Iosif, profetul vremurilor și neamului nostru.

Dumnezeu te va doborî pe vecie, asupritorule – Traian Dorz

Psalmul 52, versetul 5

Omule asupritor, chiar dacă, întrebuinţând toată puterea şi viclenia ta, ai reuşit până astăzi să-ţi supui pe toţi potrivnicii tăi, totuşi, omule asupritor, nu uita că mai este Unul pe Care nu L-ai putut supune şi nu L-ai putut doborî încă: Acela este Dumnezeu! Până când n-ai putut încă străpunge cerul şi până când încă nu L-ai putut doborî pe Dumnezeu, să ştii, omule asupritor, că oricât ai fi de tare, chiar dacă tot pământul l-ai putea supune şi stăpâni — tu teme-te! Căci pământul este atât de mic şi toată puterea de pe el, atât de puţină, faţă de nemărginirea cerurilor şi faţă de mărimea puterii lui Dumnezeu. Asupritorule rău, fie că te gândeşti tu la asta, fie că nu vrei să te gândeşti: zilele tale sunt numărate şi hotarul până la care îţi este îngăduit să te întinzi îţi este măsurat!

Plecarea fratelui Petru Popa de la Săucani – Traian Dorz

Eram și eu departe, undeva în țară, când vestea morții lui a căzut peste toți ca un trăsnet din senin. Iată că deși presimțim, deși știm, deși credem că plecarea noastră sau a unora dintre noi este foarte apropiată, totuși când vine chiar clipa acestei plecări, este totdeauna o surprindere pentru noi. Nimeni nu se așteaptă să plece chiar când pleacă. Fiecare crede că totuși nu atunci, ci mai târziu…