La tipărirea volumului „Osana-Osana” ni s-a spus tot așa, că totul a fost pus la cale printr-o înlănțuire de întâmplări minunate. Le scriu cum s-au petrecut, cum le-am aflat din gura unui frate vrednic de încredere care le aflase chiar de la cei în cauză:
Cu câțiva ani mai înainte de a se tipări cartea, o soră credincioasă dintr-o țară din Apus, cu mare talent de a desena, tot într-o vedenie a fost înștiințată de Domnul Iisus să lucreze un album de desene pentru o carte de poezii care trebuie să apară pentru copii… În vreo doi ani, sub înspirația Duhului Sfânt, sora desenatoare a lucrat cu multă râvnă și imaginație multe și felurite scene din viața copiilor, după cum îi da ei Duhul Sfânt îndemn să facă… După ce a terminat de făcut desenele, ea a așteptat multă vreme să vină cineva să i le ceară. Se gândea că, Domnul i-a poruncit ei să facă această lucrare, trebuie ca tot El să trimită pe cineva care să vină să i-o ceară pentru acest scop. A așteptat alți ani fără să știe cine va veni, dar fără să se îndoiască nicio clipă de grija Domnului în privința asta.
Dar anii treceau și nu se ivea niciun semn. Nu venea nimeni să i le ceară. Într-o zi a simțit un puternic îndemn să ducă albumul ei cu desene la o editură care tipărea cărți biblice; și le-a zis celor de acolo:
– Sunt doisprezece ani de când am primit din partea Domnului Iisus porunca să lucrez acest album cu desene pentru o carte de poezii pentru copii care trebuie să apară undeva… Am lucrat aceste desene după cum m-a inspirat Duhul Domnului, dorind să le termin cât mai repede. Dar iată că sunt aproape zece ani de când le-am terminat, așteptând în fiecare zi să vină cineva trimis să mi le ceară. Dar până astăzi n-a venit nimeni după ele. Acum, nemaiștiind ce să fac, Domnul mi-a trimis îndemnul să vin să vi le aduc aici. Faceți dumneavoastră ce vă va spune Domnul să faceți cu ele.
Tocmai în clipa aceea, cei de la masa redacției aveau în mână volumul-manuscris de poezii „Osana-Osana” dus de cineva din țara noastră acolo. Cel care le dusese era și el de față în clipa aceea. Când ne-am uitat prin albumul cu desene, spune cel ce fusese de față, am rămas uimiți: desenele din album erau potrivite exact cu textele din caietul de poezii: poezie-desen, poezie-desen… Nu mai era nevoie decât să se alăture desenul care urma în album cu poezia care urma în caiet, pentru a se îmbina fericit și minunat. Ne-am prăbușit acolo pe loc în genunchi, spunea omul mișcat, și am preamărit cu ochii plini de lacrimi și cu fețele strălucite de fericire Numele cel minunat al Domnului Iisus și lucrarea Lui cea atât de fericită pentru noi. Ce mai puteam noi spune în fața acestor lucruri atât de uimitoare și de minunate! Cartea a fost dată chiar în aceeași zi să se tipărească. Ea este rodul vizibil al unei intervenții directe a Domnului Iisus. Atunci cum să nu-L slăvim noi cu toată puterea noastră, cu toată dragostea noastră și din toată inima noastră pe Minunatul nostru Mântuitor și Dumnezeu Iisus Hristos!…
Traian Dorz, Istoria unei Jertfe, vol. IV, pag. 70
