Text - Oastea Domnului

Nu Te ascunde de cererile mele! – Traian Dorz

Psalmul 55, versetul 1

Pentru ca Dumnezeu să nu Se ascundă de cererile noastre, să nu ne ascundem nici noi de ale Lui. Pentru ca Dumnezeu să răspundă rugăciunilor noastre, să răspundem şi noi dorinţelor Lui. Pentru ca Dumnezeu să împlinească cu grabă şi cu bucurie dorinţele noastre, apărând viaţa noastră cu Mâna Sa puternică şi salvându-ne din mijlocul primejdiilor noastre prin Numele Său cel biruitor — să fim şi noi aşa faţă de El. Şi pentru ca să ajungem să vedem Faţa Domnului cu bucurie, şi să dobândim mântuirea sufletelor noastre, şi să moştenim împărăţia Lui cea fericită, să nu ne ascundem nici noi de cererile voii Lui niciodată şi de nici unul din cuvintele Sale. Să nu ne ascundem acum, cufundându-ne în păcate, în surzenie, în nepăsare — când chemările Domnului ne caută şi Cuvântul Lui stăruieşte după noi să ne întoarcem la El. Căci El stăruieşte acum umblând după noi, ca să ne scoată din pustietatea neascultării şi din stricăciunea păcatelor, ca să ne aducă la Dumnezeu.

Nu un vrăjmaș mă batjocorește… – Traian Dorz

Psalmul 55, versetul 12

Meditarea asupra acestui verset este una din cele mai amare ocazii pentru oricine a avut un frate sau un prieten sau un ucenic apropiat şi iubit nespus de mult… Cu care şi-a împărţit pâinea, şi haina, şi bucuria, şi comorile, şi sufletul lui tot… Pe care l-a crescut şi încălzit la sânul lui, dar care i-a devenit apoi un înveninat răufăcător, un îndărătnic vrăjmaş, un vinovat uzurpator.

Procesul de la Cluj – Traian Dorz

Procesul nostru s-a fixat pentru ziua de 18 noiembrie 1959.

În dimineaţa zilei procesului am fost scos din celulă şi băgat într-o maşină închisă.

Pe rând au fost aduşi în această maşină apoi: Capătă, Tudose, Pop, Ioan Opriş, Lae Marini…

Apoi am fost duşi la Tribunalul Militar şi băgaţi într-o cameră… Abia acolo ne-am revăzut toţi câţi eram: douăzeci şi trei.

Întâlnirea cu mitropolitul Corneanu – Traian Dorz

Alcătuisem, la îndemnul personal al cunoscutului poet Nichita Stănescu, un volum selectiv din poeziile mele pentru a apărea în una din editurile de stat ori bisericești. Am solicitat câte un cuvânt de prezentare pentru acest volum atât Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, cât și poetului Ioan Alexandru care, împreună cu Nichita Stănescu, mi-au și dat acest cuvânt.

Șarpele din grădina Edenului pândește azi din sticla de alcool – Pr. Iosif Trifa

Biblia ne spune că, oarecând, şarpele diavol a înşelat pe strămoşii noştri cu un măr şi cu acest măr i-a atras în moarte trupească şi sufletească. Azi se pare că şarpele diavol a aflat un altfel de „măr“ cu care înşeală pe oameni şi-i atrage la moarte şi pieire. Acest „măr“ e sticla cu băutură. Diavolul pune şi această patimă în faţa omului, cu un măr mic: cu un păhărel de băutură. Patima beţiei se începe cu un măr, cu cel dintâi pahar şi sfârşeşte cu pieirea trupească şi sufletească. Mărul cu care a ispitit diavolul pe Adam şi Eva se pare că în zilele noastre e păhărelul cu alcool.

A doua întâlnire cu episcopul de la Oradea – Traian Dorz

După opt luni de la trimiterea acestei scrisori, am fost chemat la Oradea, la Episcopie, pentru o nouă stare de vorbă cu episcopul. Era în noiembrie 1972.

– Te-am chemat, mi-a spus Prea Sfinţitul, spre a-ţi comunica răspunsul Prea Fericitului Patriarh şi al Sfântului Sinod la scrisoarea dumitale din martie. Fiindcă dumneata ai spus că nu poţi vorbi în numele „Oastei Domnului“, ci numai în numele dumitale personal, nu ţi s-a putut acorda audienţă, fiindcă instituţiile nu stau de vorbă cu persoane particulare în probleme care le depăşesc.

Nicio nădejde – Traian Dorz

Palmul 55, versetul 19

Vai, ce grozav este cuvântul acesta: «nicio nădejde»! Dintre toate cuvintele pe care omul le-a putut rosti vreodată, dintre toate veştile rele pe care le-a putut duce limba omenească undeva şi cuiva, cred că nu există un cuvânt mai ucigaş ca acesta şi nici o pedeapsă mai cumplită. Iadul n-ar fi atât de cumplit dacă n-ar scrie pe intrarea lui aceste îngrozitoare cuvinte: «Nicio nădejde»! Oricât de grea ar fi o împrejurare şi oricât de chinuitoare ar fi o stare în care a ajuns cineva, până încă mai există o nădejde, totul poate fi suportat — şi, până la urmă, poate fi şi învins.

Înmormântarea lui Tit și moaștele Părintelui Iosif – Traian Dorz

În gara din Sibiu n-am mai găsit pe nimeni, decât pe fratele Moise cu încă trei fraţi din Arad.

Am mers grăbiţi la locuinţa familiei.

Într-adevăr, în casă era sicriul descoperit. Pe faţa fratelui Tit se aşezase chipul liniştit al veşniciei, în care trecuse cu atâtea planuri frânte dintr-o dată.

Ancheta de după sfat – Traian Dorz

Abia am ajuns acasă la Beiuș și a treia zi după starea noastră de la Poiana Brașov am fost luat de la serviciul meu de la Protopopiat și dus la Securitate. Trei anchetatori erau acolo. Cel mic, de la Beiuș, cel mare, de la Oradea și unul și mai mare, de care am aflat apoi că era de la București, desigur, cu un grad superior, fiindcă el dirija și ordona totul.

Armele pe care le folosește diavolul – Pr. Iosif Trifa

Cu alcoolul câştigă diavolul cele mai multe suflete

Spuneam mai înainte că inima omului e ca o cetate pe care umblă să o cucerească doi „asediatori“: Domnul şi diavolul. Am arătat pe larg cu ce fel de daruri vrea Domnul să câştige cetatea inimii noastre. Am scris pe larg despre darurile şi armele ce ni le dă Domnul pentru câştigarea şi păstrarea biruinţei noastre asupra Ispititorului.