Text - Oastea Domnului

Foaia Viața Creștină – Traian Dorz

La Cluj era un entuziast preot greco-catolic, anume Vasile Chindriş. Acesta încercase şi el, în Biserica Greco-catolică, ceva în felul Părintelui Iosif, dar mult mai redus. Fără a aduce nimic prea nou decât o mai activă observare a regulilor de viaţă strict religioasă şi formală, cerute de rânduielile Bisericii sale Greco-catolice, preotul Chindriş era totuşi un entuziast. Un neliniştit ostenitor pentru reactivarea vieţii spirituale din parohia sa, Iris, din Cluj şi din jur.

Suferă împreună – Traian Dorz

Meditaţii la Apostolul din Duminica I a Postului Mare (a Ortodoxiei)

Cea dintâi şi cea mai frumoasă dovadă a adevăratei credinţe este, desigur, alegerea şi primirea suferinţei împreună cu Domnul Hristos, împreună cu Evanghelia Sa şi împreună cu poporul Său. Aceste trei părţi ale suferinţei sunt una şi aceeaşi. Hristos nu poate fi despărţit de Evanghelia Sa şi de poporul Său. Nimeni nu poate spune că suferă pentru Hristos, dacă el nu trăieşte smerit curăţia şi sfinţenia Evangheliei. Şi dacă nu este puternic părtaş cu fraţii săi, cu familia sa şi cu poporul său credincios.

În sulul Cărţii – Ioan Marini

Întreagă Biblia Îl vesteşte şi Îl mărturiseşte pe Domnul Iisus. Vechiul Testament Îl arată pe El că va veni, iar noul Testament ni-L descoperă pe Dumnezeu venit în trup. A citi Biblia înseamnă a-L căuta pe El, lucrarea Lui, mântuirea, voia lui Dumnezeu şi făgăduinţele Lui minunate făcute celor ce cred în El.

Lupta pentru adevăr și complotul minciunii – Traian Dorz

Între aceste împrejurări m-a găsit întrunirea Sf. Sinod, de la mijlocul lui octombrie 1958, când urma să se pună problema legalizării Oastei.

În ajunul şedinţei eram deja la Bucureşti, la poarta părintelui Mitrofan. Mi-a deschis. Am avut atunci a treia stare de vorbă cu patriarhul, care mi-a spus:

– M-am preocupat în ultimul timp cu toată grija de problema dumneavoastră. Doresc şi eu din toată inima ca totul să se rezolve bine. Mi-am întocmit susţinerea în şedinţa sinodului. Dar prevăd că va merge cam greu.

Plecarea la Sibiu – Traian Dorz

După ce terminasem prima şcoală, trei ani la rând am încercat, fugind de acasă, peste voia părinţilor, să intru în alte şcoli. De fiecare dată am fost aflat şi adus înapoi.

Abia în al patrulea an, ajutat mult de fr. Pavel Maliţa, avocat în Oradea, am reuşit să intru. Dar, după abia trei luni, în internatul fără foc şi fără îmbrăcăminte caldă, m-am îmbolnăvit atât de greu încât a trebuit să fiu dus la spital.

Miluieşte-mă, Dumnezeule – Traian Dorz

Psalmul 51, versetul 1

Acest minunat psalm al pocăinţei sincere şi al mărturisirii depline înaintea lui Dumnezeu cuprinde în el cele trei stări prin care trebuie neapărat să treacă sufletul care se trezeşte cu adevărat din înşelăciunea păcatului său, sufletul care îşi vede starea sa căzută şi nenorocită în care l-a dus căderea în păcat şi ascultarea de plăcerile pierzătoare de suflet în care îl cufundă satana prin desfrânarea trupească şi care vrea să vină la Dumnezeu.

Inimă curată zideşte în mine… – Traian Dorz

Psalmul 50, versetul 10

Inima curată din clipa sfinţirii botezului cu apă (Efeseni 5, 26), inima curată din casa părinţilor credincioşi (1 Corinteni 7, 14), inima curată din vremea copilăriei (Matei 18, 3), inima curată a stării de dinainte de păcat. Căci inima aceasta curată a ajuns de nemairecunoscut după căderea în noroiul şi stricăciunea nelegiuirilor în care s-a tăvălit după aceea.

Fratele Faimuță – Traian Dorz

În toamnă, când lipsurile ajunseseră într-o formă şi mai gravă, am organizat aducerea copiilor şi repartizarea lor pe la familiile noastre. Zile şi săptămâni am avut casele noastre ca nişte aziluri de noapte, pline de fraţi şi surori cu copii mici sau mai mărişori, bolnavi şi flămânzi, care stăteau la noi până când puteau fi împărţiţi. Toate încăperile caselor noastre erau golite de tot, apoi umplute cu aşternuturi de paie pe jos. Acolo dormeam cu toţii, împărţind împreună şi pâinea şi locul pe care îl aveam. Cât de necăjiţi, şi totuşi cât de fericiţi ne simţeam, înfrăţiţi astfel!

Mărturisirea Domnului în închisoare – Traian Dorz

Din nou am fost mutați cu alții, între care acum nu mai erau frați.

Atunci mi-am îndreptat toată inima și munca spre mărturisirea Cuvântului Sfânt între sufletele noi cu care ajunsesem. Erau între ei mulți care doreau după Dumnezeu.

El era la început la Dumnezeu – Traian Dorz

„El era la început la Dumnezeu” (Ioan 1, 2)

Fiind Unul cu Tatăl, Domnul nostru Iisus Hristos a fost totdeauna Una cu Dumnezeu în Ființa și lucrarea Sa. N-a fost un timp când să fie altfel. Întruparea Sa în firea omenească n-a influențat scăzând întru nimic firea Sa dumnezeiască prin care era una cu Dumnezeu și Dumnezeu permanent. În firea omenească S-a întrupat prin puterea pe care o are de a-Și supune legile cărora, oamenii, prin firea lor sunt supuși.