Din nou am fost mutați cu alții, între care acum nu mai erau frați.
Atunci mi-am îndreptat toată inima și munca spre mărturisirea Cuvântului Sfânt între sufletele noi cu care ajunsesem. Erau între ei mulți care doreau după Dumnezeu.
Am început programele noastre de meditație, de rugăciune și de cântare în fiecare dimineață. La început cu doi-trei ascultători, după aceea cu mai mulți, cu tot mai mulți. S-au ales suflete minunate dintre cei care participau cu drag și cu sete la ascultarea Cuvântului Sfânt.
Cei între care ajunsesem erau mai ales foști militari, colonei și chiar generali. Cu unii mai bătrâni fusesem și pe front. Dar erau alții și mai tineri. Apoi foști profesori, avocați, ingineri, funcționari…
Am trăit câteva luni în mijlocul unui cerc binecuvântat de suflete cu care ajunsesem ca o familie caldă și apropiată. Unii dintre aceștia au făcut așa de frumoase mărturisiri și au luat așa de puternice hotărâri pentru Domnul Iisus!
După aceea am fost mutat într-o cameră numai cu foști polițiști. Și acolo s-au petrecut astfel de lucruri, dar în măsură mult mai mică. Meseria acestor oameni fusese totuși alta. Le lăsase urme grele și negre pe suflet celor mai mulți. Din pricina asta puteau veni mai greu la Domnul.
Mulți dintre ei căzuseră în mrejele spiritismului, ale magiei negre. Te îngrozești, gândindu-te câte mijloace are diavolul de a-i pierde pe oameni.
Acolo n-am putut face mai nimic pentru Domnul. Nu peste multă vreme am fost mutat.
Trăirea în mijlocul acestor cunoscuți noi, și frumoasele roade pe care Duhul Domnului le pârguia în sufletele unora, și marele bucurii despre unii dintre aceștia mi-au înviorat mult sufletul și m-au făcut să nu mai simt chiar atât de usturătoare rana permanentă ce mi se deschisese în suflet și nu mi se mai închidea.
Traian Dorz, Istoria unei Jertfe, vol. III, pag. 437
