Text

Moise și Aaron în fața lui Faraon – Pr. Iosif Trifa

Am arătat şcoala de patruzeci de ani pe care a trecut-o Moise păscând oile în pustia Madian. Când s-a sfârşit această şcoală, Domnul a zis către Moise: „Şi acum vino să te trimit la Faraon, împăratul Egiptului, să scoţi din robie pe fiii lui Israel“ (Ieşirea 3, 10).

A intra în Oaste înseamna a ieși din lume – Pr. Iosif Trifa

Trei ani de zile, cât a petrecut pe pământ, Domnul Iisus a scos mereu suflete din lume. Şi pe urmă a suferit răstignire „afară din tabără“… Era şi aceasta o predică vie că la Golgota poţi ajunge numai ieşind afară din „tabără“, afară din lume. La mântuire poţi ajunge numai ieşind din lume, pentru că, precum spunea Apostolul Iacob: „…prietenia lumii este vrăjmăşie cu Dumnezeu. Cine vrea să fie prieten cu lumea se face vrăşmaş cu Dumnezeu“ (Iacob 4, 4). De aceea a strigat acest tes­tament, cu putere, şi Apostolul Pavel: Iar noi „să ieşim afară din tabără, la El“ (Evrei 13, 13).

Evanghelia Duminicii a 7-a după Paști – Pr. Iosif Trifa

În vremea aceea, ridicând Iisus ochii Săi la cer, a zis: „Părinte, a venit ceasul! Proslăveşte pe Fiul Tău, ca şi Fiul Tău să Te proslăvească pe Tine. Precum ai dat Lui stăpânire a tot trupul, ca tot ce ai dat Lui să le dea lor viaţă veşnică. Şi aceasta este viaţa cea veşnică: să Te cunoască pe Tine, Unul Adevăratul Dumnezeu, şi pe Care L-ai trimis, pe Iisus Hristos.

La praznicul eroilor morți în război – Pr. Iosif Trifa

Acum joi, la Înălţarea Domnului, se face iarăşi, [în] toată ţara, praznic de amintire şi de rugăciune pentru odihna celor morţi în război. Un lucru cuminte şi creştinesc a făcut statul nostru când a pus acest praznic, pentru că scumpii noştri morţi în război sunt morţii învierii noastre naţionale. Prin suferinţele, patimile şi moartea lor, noi am înviat ca naţiune.

Lărgime și îngustime (II) – Traian Dorz

Gândul cel scump al lui Dumnezeu cu care l-a ales pe poporul Său încă din părintele lui, Avraam, era ca, prin acest popor, să-Și facă vestit şi cunoscut între toate celelalte popoare Numele Său şi Cunoaşterea Sa (Facere 17, 5; Romani 4, 17).

Evanghelia duminicii a 6-a după Paști – Pr. Iosif Trifa

În vremea aceea, trecând lisus, văzut-a pe un orb din naştere. Și l-au întrebat pe EI ucenicii Lui, zicând: „Ravvi, cine a greşit: acesta sau părinţii lui, de s-a născut orb?” Răspuns-a Iisus: „Nici el n-a păcătuit, nici părinţii lui, ci ca să se arate lucrurile lui Dumnezeu întru el. Mie mi se cade să lucrez lucrurile Celui ce M-a trimis, până este ziuă; vine noaptea când nimeni nu poate să lucreze. Când sunt în lume, lumină sunt lumii”. Acestea zicând, a scuipat jos şi a făcut tină din scuipat şi a uns cu tină peste ochii orbului. Şi I-a zis Iui: „Mergi de te spală în scăldătoarea Siloamulul (ce se tâlcuieşte: Trimis)”.

Lărgime și îngustime (I) – Traian Dorz

Inima adevăratului credincios nu este îngustă, egoistă şi părtinitoare. Ci ea este curată şi largă, căci doreşte fericirea tuturor aleşilor lui Dumnezeu. Este altruistă, pentru că se poate bucura deplin numai atunci când întreg poporul său este bucuros… Şi este nepărtinitoare pentru că luptă şi se roagă, suferă şi doreşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi, ajungând şi dorind să moştenească binecuvântările dumnezeieşti împreună cu toţi.

Dovadă și credință (II) – Traian Dorz

Tu, Doamne, faci Primăvara, Tu faci Tinereţea, prin care totul se primeneşte luminos şi zâmbitor, care încântă şi înfrumuseţează totul prin nădejde şi nevinovăţie, care umple adâncul tuturor celor văzute de tainica trăire a celor nevăzute şi umple clipele celor trecătoare de fiorul divin al celor eterne. Când sufletul este plin de o cerească strălucire, aceasta se răsfrânge şi prin trup, luminându-l. O, cum strălucesc, chiar şi înaintea oamenilor, ochii trupeşti ai celor care Te-au cuprins pe Tine în ochii sufletului lor!

Evanghelia Duminicii a 5-a după Paști – Pr. Iosif Trifa

În vremea aceea, venit-a Iisus în cetatea Samariei, care se cheamă Sihar, aproape de locul pe care l-a dat Iacov lui Iosif, fiul său. Şi era acolo fântâna Iui Iacov, iar lisus, ostenit fiind de călătorie, şedea lângă fântână; şi era ca la al şaselea ceas. A venit o femeie din Samaria să ia apă. Zis-a ei Iisus: „Dă-Mi să beau!” Că ucenicii Lui se duseseră în cetate să cumpere hrană. Deci a zis Lui femeia samarineancă:

Dovadă și credință (I) – Traian Dorz

Ce ar însemna să încerci a-i dovedi cuiva că este soare pe cer, când lumina şi binefacerile lui se văd şi se simt pretutindeni şi de către orice vietate? Ce ar însemna să dovedeşti cuiva că există aerul care nu se vede şi nu se poate pipăi, – dar fără de care nu poate exista nimic? Orice om sănătos n-are nevoie nici de dovezi şi nici de explicaţii pentru acestea, pentru că fără ele n-ar fi viaţă. Aşa este şi cu Dumnezeu.

Top