Mana din pustie – Pr. Iosif Trifa

În paginile de mai înainte am arătat cum au cârtit israelitenii contra lui Moise şi Aaron, să le dea mâncare. Ei cereau carne şi alte mâncăruri din Egipt. Însă Domnul Dumnezeu le dă o mâncare nouă.

„Şi a zis Domnul către Moise: Iată, Eu voi face să plouă pâine din cer. Poporul va ieşi afară şi va strânge cât îi trebuie. Şi s-a făcut seară, iar dimineaţa s-a aşezat un strat gros de rouă în jurul taberei. Când s-a luat roua, iată, pe faţa pustiei era ceva mărunt şi rotund, alb ca gheaţa pe pământ. Şi văzând aceasta fiii lui Israel, au zis unul către altul; Ce este aceasta? Că nu ştiau ce este. Şi a zis Moise către ei: Aceasta este pâinea pe care v-a dat-o Domnul să mâncaţi. Iar fiii lui Israel au mâncat mană în pustie patruzeci de ani“ (Ieşirea, cap. 16).

Preot Iosif Trifa, Spre Canaan

În drum spre Canaan – Pr. Iosif Trifa

De la Mera, poporul a purces mai departe prin pustie şi după câteva zile „a ajuns la Elim, unde erau douăsprezece izvoare de apă şi şaptezeci de finici, şi au tăbărât acolo, lângă apă“ (Ieşirea 15, 27). Iată şi aici întâlnim o minunată icoană a Evangheliei. Cele douăsprezece izvoare din pustie, închipuie pe cei doisprezece Apostoli şi vestitori ai Evangheliei, iar cei şaptezeci de finici, pe cei şaptezeci de învățăcei (Luca 10, 1-17).

Preot Iosif Trifa, Spre Canaan

Evanghelia duminicii a 22-a după Rusalii – Pr. Iosif Trifa

Zis-a Domnul pilda aceasta: „Era un om oarecare, bogat, ce se îmbrăca în porfiră şi în vison, veselindu-se în chip luminat în toate zilele. Şi era un sărac oarecare, Lazăr, care zăcea înaintea uşii lui, plin de bube. Şi poftea să se sature din fărâmăturile care cădeau de la masa bogatului; dar şi câinii, venind, Iingeau bubele lui. Şi a fost că a murit săracul şi s-a dus de îngeri în sânul lui Avraam. Şi a murit şi bogatul şi s-a îngropat. Şi, în iad, ridicându-şi ochii săi, fiind în munci, vede pe Avraam de departe şi pe Lazăr în sânul lui. Şi el, strigând, a zis:

Preot Iosif Trifa, Tâlcuirea evangheliilor duminicilor de peste an

Cuvintele gurii şi cugetele inimii – Traian Dorz

Psalmul 19, versetul 14

Iar după ce ai privit la ceruri, ascultând glasul lor, după ce te-ai uitat peste pământ ca să vezi lucrările desfăşurate de Slava lui Dumnezeu, după ce te-ai încredinţat astfel de existenţa Lui, de prezenţa Lui, de judecăţile Lui şi de atenta veghere permanentă a Lui asupra tuturor celor ce trec şi se petrec peste pământ şi peste cer (Romani 1, 19-21), — vei ajunge neapărat la tine însuţi.

Traian Dorz, Hristos - Comoara Psalmilor, vol. 1

Cerurile spun… – Traian Dorz

Psalmul 19, versetul 1

Nu numai cerurile duhovniceşti, adică nemărginita lume a duhurilor curate şi ascultătoare, rămase în apropierea şi părtăşia lui Dumnezeu, dar chiar şi cerurile materiale, adică nemărginitul cosmos, cu toate lumile lui planetare, fără margini în număr, în întindere, în frumuseţe, în măreţie şi tainice în mersul şi în aşezarea lor, în tăcerea şi în scopul lor, această întindere a cerurilor văzute, ca şi a celor nevăzute, toate, toate, toate spun slava lui Dumnezeu şi vestesc lucrarea mâinilor Lui!

Traian Dorz, Hristos - Comoara Psalmilor, vol. 1

Evanghelia duminicii a 23-a după Rusalii – Pr. Iosif Trifa

În vremea aceea, venit-a Iisus cu corabia în latura Gadarenilor; care este de cealaltă parte a Galileii. Şi, ieşind El la uscat, L-a întâmpinat un om oarecare din cetate, care avea draci; şi de multă vreme în haină nu se îmbrăca şi în casă nu petrecea, ci în morminte. Iar văzând pe Iisus şi strigând, a căzut înaintea Lui şi, cu glas mare, a zis: „Ce este mie şi Ție, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu Celui Prea Înalt?

Preot Iosif Trifa, Tâlcuirea evangheliilor duminicilor de peste an

Putem să jucăm? – Ioan Marini

Sfânta Scriptură, Sfinții Părinţi şi toate canoanele spun hotărât: Nu. Toate jocurile le-a făcut diavolul. „Să nu fiţi închinători la idoli ca unii din ei, după cum este scris”

Putem să jucăm? Poate un creştin să joace? Biblia spune hotărât: Nu. Jocul este o idolatrie. Iar voi să nu fiţi închinători la idoli… (I Corinteni 10, 7).

Ioan Marini, Isus Biruitorul, anul 1936, nr. 43, pag. 1

În școala Oastei lui Iisus cel Răstignit – Ioan Marini

„Căci n-am voit să ştiu între voi altceva decât pe Iisus Hristos şi pe acela răstignit” (I Corinteni 2, 2). Acesta este programul şi „moşia” Oastei.

Mulţi ne întreabă mereu şi ne cer mereu lămuriri cu privire la Oastea Domnului; că ce trebuie să facă pentru a intra în Oaste şi dacă e bine să faci sau să nu faci ceea sau ceea şi alte multe lucruri.

Ioan Marini, Isus Biruitorul, anul 1936, nr. 40, pag. 1

Evanghelia duminicii a 20-a după Rusalii – Pr. Iosif Trifa

În vremea aceea, mergea Iisus într-o cetate ce se chema Nain şi, împreună cu Dânsul, mergeau ucenicii Lui mulți şi norod mult. Iar dacă S-a apropiat către poarta cetăţii, iată, scoteau pe un mort, fiul unul-născut al maicii sale şi aceea era văduvă; şi norod mult din cetate era cu dânsa. Şi, văzând-o pe dânsa Domnul, I S-a făcut milă de ea şi i-a zis ei: „Nu plânge!”. Şi, apropiindu-Se, S-a atins de pat. Iar cei care îl duceau au stătut, şi El a zis: „Tânărule, ţie grăiesc, scoaIă-te!” Şi s-a sculat mortul şi a început a grăi. Şi l-a dat pe el maicii lui şi a luat frică pe toţi şi slăveau pe Dumnezeu, grăind că Prooroc mare s-a sculat întru noi, şi că a cercetat Dumnezeu pe norodul Său. (Luca 7, 11-16)

Preot Iosif Trifa, Tâlcuirea evangheliilor duminicilor de peste an

Cu cel bun, Tu eşti bun, Doamne – Traian Dorz

Psalmul 18, versetul 25

Nu există nici o cale a Domnului care să nu fie bună sau să nu ducă la bine pe credinciosul care, cu o inimă bună şi smerită înaintea lui Dumnezeu, caută să trăiască în ascultarea voii Lui (I Corinteni 10, 13). Nu există nici un lucru în care dragostea lui Dumnezeu să nu ascundă vreo binecuvântare pentru fiul şi robul smerit al Cuvântului Său (Ieremia 29, 11-14).

Traian Dorz, Hristos - Comoara Psalmilor, vol. 1