Psalmul 18, versetul 25
Nu există nici o cale a Domnului care să nu fie bună sau să nu ducă la bine pe credinciosul care, cu o inimă bună şi smerită înaintea lui Dumnezeu, caută să trăiască în ascultarea voii Lui (I Corinteni 10, 13). Nu există nici un lucru în care dragostea lui Dumnezeu să nu ascundă vreo binecuvântare pentru fiul şi robul smerit al Cuvântului Său (Ieremia 29, 11-14).
Nu există nici o zi şi nici o împrejurare din viaţa omului bun în care Dumnezeu să nu Se arate faţă de el plin de bunătate şi de iubire. Căci toate cărările Domnului sunt bunătate şi credincioşie pentru cei care se tem de El (II Petru 2, 9).
În zilele când toate se petrec aşa cum noi le credem bune, uşor ne putem încredinţa de dovezile văzute ale bunătăţii Domnului. Greu este însă în zilele când privim cu spaimă şi cu cutremur la întâmplări zguduitoare, care se ivesc în viaţa sau în familia câte unui om bun.
Când nenorociri grele se abat peste casa şi familia câte unui om drept, ca asupra lui Iov. Atunci parcă se clatină din temelii şi se surpă toată încredinţarea pe care ne-o făcusem despre bunătatea şi grija ocrotitoare a lui Dumnezeu…
Despre deosebirea dintre cel drept şi cel nedrept. Despre valoarea sau zădărnicia credinţei despre temeinicia sau şubrezenia ei. Dar aceasta este numai pentru că pe unde intră o mare durere rămân deschise toate porţile inimii. Iar în urma ei dau năvală tot felul de gânduri blestemate şi tâlhăreşti, care vin să prade şi să nimicească tot ce găsesc curat şi frumos în suflet.
Când Dumnezeu face câte un lucru pe care noi nu-l înţelegem acum (Ioan 13, 7), adeseori se ridică în inima noastră primejdioase gânduri de revoltă, de cârtire şi de îndoială şi jignim înţelepciunea lui Dumnezeu, Care lucrează în toate.
Pentru că nu înţelegem cum se poate moartea violentă a unei mame bune dintre şapte copii mici… Sau îndelungata zăcere în nemişcare pe pat, ani de zile, a unui tată adânc credincios… Sau atâtea altfel de lovituri neaşteptate, sau pierderi dureroase, sau nenorociri zguduitoare ce se petrec cu unii dintre oamenii cei mai buni şi credincioşi. Iar pentru că nu le putem înţelege, adesea suntem ispitiţi să cârtim.. Şi atâtea gânduri dureroase cu semne de întrebare se ridică în inimile noastre, fără răspuns. Şi totuşi Dumnezeu este bun în toate lucrările Lui şi fără de vină în toate căile Sale!
El nu poate fi ispitit să facă rău (Iacov 1, 13). Şi oricât s-ar mira neînţelegerea noastră, totuşi, toate lucrările acestea se petrec în folosul celor care-L iubesc pe El (Romani 8, 28).
O Marele şi Bunul nostru Dumnezeu, Te rugăm să ai nesfârşită milă de toţi credincioşii Tăi care sunt greu încercaţi şi nu pot şti ce să mai creadă când înţelepciunea Ta iubitoare va găsi necesar pentru mântuirea lor să întrebuinţeze căi pe care ei nu le pot pricepe atunci când se petrec şi nu-i lăsa să cârtească împotriva Ta, nici să se îndoiască de dragostea Ta faţă de ei, căci odată vor vedea adevărul Tău.
Doamne, când ochii noştri prea îndureraţi se feresc de privirile Tale, când inima noastră prea zdrobită, ruptă prin durere de părtăşia încrederii în Tine, parcă Te ocoleşte, când toate gândurile noastre ne vor striga: te-ai înşelat! — atunci, Doamne, fă să auzim mai puternic ca oricând Cuvântul Tău cel dulce şi adevărat: Eu sunt Acelaşi!… (Isaia 46, 4). Fă, Doamne, să înţelegem că numai din cauză că noi nu cunoaştem cele ascunse din trecut şi din viitor sau legătura dintre cele văzute şi cele nevăzute, sau ce s-ar fi întâmplat dacă nu era asta, — numai din această pricină ne este cu neputinţă să credem că totul este spre bine şi nu spre rău.
Fă, Doamne, să credem că n-avem dreptate să cârtim niciodată împotriva lucrărilor Tale, ci, smeriţi şi răbdători, să ne aducem aminte despre toate dovezile Tale iubitoare de mai nainte şi să ne aruncăm cu aceeaşi încredere în braţele Tale şi pentru viitor, ca să fim mângâiaţi. Amin.
Traian Dorz, Hristos - Comoara Psalmilor, vol. 1
