Evanghelia duminicii a 22-a după Rusalii – Pr. Iosif Trifa

Zis-a Domnul pilda aceasta: „Era un om oarecare, bogat, ce se îmbrăca în porfiră şi în vison, veselindu-se în chip luminat în toate zilele. Şi era un sărac oarecare, Lazăr, care zăcea înaintea uşii lui, plin de bube. Şi poftea să se sature din fărâmăturile care cădeau de la masa bogatului; dar şi câinii, venind, Iingeau bubele lui. Şi a fost că a murit săracul şi s-a dus de îngeri în sânul lui Avraam. Şi a murit şi bogatul şi s-a îngropat. Şi, în iad, ridicându-şi ochii săi, fiind în munci, vede pe Avraam de departe şi pe Lazăr în sânul lui. Şi el, strigând, a zis:

«Părinte Avraame, miluieşte-mă şi trimite pe Lazăr să-şi întindă vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba mea, că mă chinuiesc în văpaia aceasta». Iar Avraam a zis: «Fiule, adu-ţi aminte că ai luat cele bune ale tale în viaţa ta, şi Lazăr, pe cele rele; iar acum acesta se mângâie, iar tu te chinuieşti. Şi, peste toate acestea, între noi şi voi prăpastie mare s-a întărit; ca acei ce vor vrea să treacă de aici către voi să nu poată, nici cei de acolo la noi să treacă.» Şi a zis: «Rogu-te, dar, părinte, ca să-l trimiţi pe dânsul în casa tatălui meu, că am cinci fraţi; să le mărturisească lor, ca să nu vină şi ei la acest loc de munci». Şi i-a zis Avraam Iui: «Au pe Moise şi pe prooroci; să-i asculte pe dânşii». Iar el a zis: «Nu, părinte Avraame! Ci de va merge cineva din morţi la dânşii, se vor pocăi. Şi i-a zis lui: Dacă nu ascultă pe Moise şi pe prooroci, măcar de ar şi învia cineva din morţi, nu vor crede»”. (Luca 16, 19-31)

Ce vrea să ne înveţe evanghelia aceasta? Nu cumva să credeţi că ne-ar învăţa evanghelia că toţi bogaţii trec în iad şi toţi săracii dobândesc raiul (sunt şi între săraci atâţia beţivani, suduitori şi prăpădiţi). Nu avuţia l-a trecut pe bogatul din evanghelie în iad, ci l-a trecut inima lui cea rea şi împietrită.

Bogatul din evanghelie este pus înaintea noastră ca învăţătură să băgăm de seamă că avuţia, dacă apucă a ne stăpâni ea pe noi, se face o piedică pentru Împărăţia lui Dumnezeu. Pe unii avuţia îi trage în spinii grijilor şi ai alergărilor trecătoare (Luca 18, 20), pe alţii îi bagă în boala zgârceniei şi, iarăşi, pe alţii, ca pe bogatul din evanghelia de mai sus, îi aruncă şi îi îneacă în valurile desfătărilor, ai beţiilor şi plăcerilor. Pentru acestea zicea Iisus că „anevoie vor intra bogaţii în Împărăţia lui Dumnezeu” (Marcu 10, 22).

Creştinilor! Nu averea l-a trecut pe bogatul din evanghelie în iad, ci necredința lui. El nu credea că mai este şi dincolo de mormânt o altă viaţă, care răsplăteşte sau pedepseşte faptele omului; şi această necredinţă îl închisese în ospeţele lui şi îl făcuse orb şi surd faţă de durerile lui Lazăr. Şi astăzi este plină lumea de astfel de necredincioşi şi de aceea s-a răcit atât de mult mila şi milostivirea dintre oameni. Şi astăzi este plină lumea de astfel de oameni care aşa cred şi aşa trăiesc ca şi când aici, pe pământ, ar fi raiul şi iadul şi cu această viaţă se gată toate. O, ce mare înşelăciune!

O istorie ne spune despre un mare bogat că, pe patul morţii mustrat fiind de cunoaşterea vieţii sale păcătoase şi-a îmbiat toate averile sale aceluia care îi va putea dovedi că nu este iad… Şi nimeni nu i-a putut dovedi acest lucru.

O, nebunule bogat din pilda evangheliei! Dumnezeu îţi dăduse avere să-ţi cumperi cu ea Împărăţia Sa, făcând din avere o fântână de milă şi ajutor pentru cei săraci. Dar tu ţi-ai pus averea în slujba diavolului şi a plăcerilor care au ţinut o clipă şi acum te chinuieşti o veşnicie. Aşa vor păţi toţi care trăiesc ca tine!

Izvorul milei şi al milostivirii este, iubite cititorule, Iisus Hristos şi Evanghelia Lui. Cine L-a primit cu credinţă pe Iisus şi cine crede cu adevărat în Iisus Hristos, aceluia nu-i mai trebuie nici o predică despre milă, pentru că acela caută el însuşi toate prilejurile să facă milă şi milostivire. „Toate câte aţi făcut unuia dintre aceştia mai mici, Mie Mi-aţi făcut” (Matei 25, 40) zicea Hristos; şi un creştin adevărat caută şi prin milostivire să se întâlnească cu Domnul Iisus. Dacă astăzi este atât de împietrită inima oamenilor, este şi lucrul acesta un semn că ei s-au depărtat de la credinţa cea adevărată şi făcătoare de milă şi de fapte bune.

Creştinilor! Evanghelia din duminica aceasta o avem şi astăzi. Dacă vreţi să o vedeţi, uitaţi-vă în jurul vostru. Niciodată parcă n-a fost mai mare prăpastia între stările şi traiul oamenilor ca astăzi. În palate luminoase trăiesc şi astăzi unii, în mătăsuri se îmbracă şi în chefuri şi petreceri trăiesc, în vreme ce alţii, cei mulți, se ofilesc prin locuinţe slabe şi întunecate şi, din lipsa de pâine şi haină, intră frigul, boala si moartea în oasele şi pieptul lor. Războiul a lăsat în ţara noastră 300 de mii de orfani de război, faţă în faţă cu 30 de mii de milionari şi îmbogăţiţi de război care trăiesc în chipul bogatului din evanghelie. Poate niciodată n-au fost lipsuri şi suferinţe atât de mari şi “Lazări” atât de mulţi şi de necăjiţi ca astăzi. Voi, toţi cei care aveţi casă caldă, masă plină, de-a pururi gândiţi-vă că afară, înaintea casei voastre, zace şi strigă după ajutor un „Lazăr” flămând şi chinuit.

Preot Iosif Trifa, Tâlcuirea evangheliilor duminicilor de peste an