Lăcaşul Domnului este totdeauna plăcut, când sufletele, pătrunse de evlavie, se duc în el să admire Slava Domnului. Şi când – atâta timp cât stau acolo – sunt pătrunse de cutremurul sfânt al Prezenţei Sale Preasfinte, toate sufletele petrec cu Dumnezeu. Şi fiecare simte Prezenţa Lui, după măsura sensibilităţii şi curăţiei sale.
Prin rugăciuni stăruitoare uneori poţi smulge din Mâna lui Dumnezeu chiar şi ceea ce El n-ar fi voit să-ţi dea. Ceea ce El nu-ţi permite. Dar vai, de câte ori după aceea, vei regreta că ai cerut cu stăruinţă ceea ce ai primit! Şi că ai smuls din Mâna Lui ceea ce era nepermis. Pricina multor nenorociri de ale noastre a fost că am cerut prea stăruitor ceea ce cunoşteam că n-avem dreptul să-l avem: şi asta ne-a fost spre rău.
Pentru cel care așteaptă în stări nebănuit de grăbite, în locul cel mai greu, o minune izbăvitoare, orice clipă este grea. Pentru un astfel de suflet, orice secundă este mult și orice întârziere poate fi nimicitoare. De aceea strigătele lui se înmulțesc pe măsura ce vremea trece și cresc în tărie pe măsură ce și primejdia crește.
În multe privințe, adeseori altele sunt gândurile și căile lui Dumnezeu decât gândurile și căile omului.
Intrăm într-un an nou. Pentru Oastea Domnului, anul acesta e al 14-lea [n.n. 96-lea] an de Oaste. Intrăm în al 14-lea [n.n. 96-lea] an de Oaste. De data aceasta, anul acesta soseşte cu o deosebită importanţă pentru Oastea Domnului. Soseşte cu un hotar nou pentru Oastea Domnului.
Biblia ne spune că, după ce israelitenii îi bătuseră pe Filisteni în lupta de la Bet-car, „Samuel a luat o piatră pe care a pus-o între Miţpa şi Sen şi i-a pus numele Eben-Ezer (Piatră de ajutor), zicând: „Până aici ne-a ajutat nouă Domnul” (1 Samuel 7, 12).
Urmăriţi pe fiii cei pierduţi şi îi aduceţi în braţele Tatălui ceresc.
Intrăm într-un an nou. E vremea când omul îşi face socotelile. Fă-ţi, te rog, iubitul meu, socoata şi cu viaţa ta cea sufletească. Fă-ţi examenul fiului pierdut. Fă-ţi socoata de eşti „acasă”, ori eşti dus de-acasă. De eşti în casa şi ascultarea Tatălui ceresc, ori ai ieşit din „casa” aceasta.
Chipul de alături ne arată vorbirea ce a avut-o Iisus noaptea cu Nicodim. ,,«Amin, amin, zic ţie, Nicodime a zis Iisus, de nu se va naşte cineva de sus, nu va vedea împărăţia lui Dumnezeu». Zise către El Nicodim: «Cum poate omul să se nască fiind bătrân? Au doară poate a doua oară să intre în pântecele maicii sale şi să se nască?». Răspuns-a Iisus: «Amin, amin, grăiesc ţie, de nu se va naşte cineva din apă şi din Duh nu va putea să intre în împărăţia lui Dumnezeu. Nu te mira că zic ţie că trebuie vouă a vă naşte de sus. Duhul unde voieşte suflă şi glasul lui auzi, dar nu ştii de unde vine şi unde merge; aşa este şi cu tot ce e născut din Duhul»”. (Citiţi pe larg în Ioan 3, 1-12).
Din învățăturile lui Sundar Singh
Sunt câţiva ani de când am întâlnit în munţii Himalaia un om care avea mai multe sute de oi. Pierzându-i-se câteva din oile sale, fiind rătăcite ori bolnave pe munte, el pretinse ciobanilor săi să plece în căutarea lor, dar aceştia n-au voit, de frica fiarelor sălbatice.
Atunci stăpânul se hotărî să meargă el însuşi în căutarea turmei sale pierdute, pentru a o găsi şi scăpa.
Prorocul Isaia L-a profeţit pe Mântuitorul ca pe „un Prunc ce S-a născut nouă şi S-a dat nouă… şi se va chema numele Lui: Sfetnic minunat, Dumnezeu biruitor, Domn al păcii. Mare va fi stăpânirea Lui şi păcii Lui nu va fi hotar” (Isaia 9, 6-7). Într-alt loc, prorocul spune despre acest Fiu că „va lovi pământul cu toiagul Cuvântului Său şi cu suflarea buzelor Sale va omorî pe cel rău. Atunci lupul va paşte împreună cu mielul şi pardosul se va culca împreună cu iedul; şi viţelul şi leul, şi taurul împreună vor paşte şi un prunc mic îi va paşte pe ei… Şi nu-i vor face rău, căci pământul va fi plin de cunoştinţa Domului.
Calea şi purtarea crailor de la Răsărit sunt puse la Evanghelie cu învăţătură sufletească. Din o ţară îndepărtată au plecat craii şi cale lungă şi grea au făcut până au ajuns în Vifleem, unde au aflat Pruncul luminat şi s-au închinat Lui cu daruri scumpe.
Aşa şi noi, să ieşim din ţara păcatelor şi să plecăm spre Vifleemul cel sufletesc, adică spre învăţăturile lui Iisus.
Cu prilejul călătoriei la Ierusalim, la Locurile Sfinte, am trecut şi pe lângă locul unde diavolul L-a ispitit pe Mântuitorul. E o ridicătură stâncoasă, de unde se deschide o largă privelişte spre câmpia Iordanului. Din acest Ioc I-a arătat satana Mântuitorului „toată mărirea acestei lumi”, zicându-I: „Toate acestea Ți le voi da Ție, dacă, căzând, Te vei închina mie” (Matei 4, 9). Mântuitorul a respins ispita diavolului, zicându-i: „Mergi înapoia Mea, satano!”.