„Şi dacă s-a împlinit ziua Praznicului a cincizeci de zile, erau toți apostolii împreună adunaţi la un loc. Şi s-a făcut fără de veste din cer sunet ca de o suflare de vifor ce vine repede: şi a umplut toată casa unde şedeau. Și li s-a arătat lor limbi împărțite ca de foc; şi au şezut pe fiecare din ei. Și s-au umplut toți de Duh Sfânt şi au început a grăi într-alte limbi, precum le da lor Duhul a grăi. Şi erau în Ierusalim locuitori iudei, bărbaţi cucernici din tot neamul ce este sub cer. Şi făcându-se glasul acela, s-a adunat mulțimea şi s-a tulburat, căci îi auzea fiecare pe ei grăind în limba sa.
Preot Iosif Trifa, Lumina Satelor, anul 1924, nr. 23, pag. 3