„Şi dacă s-a împlinit ziua Praznicului a cincizeci de zile, erau toți apostolii împreună adunaţi la un loc. Şi s-a făcut fără de veste din cer sunet ca de o suflare de vifor ce vine repede: şi a umplut toată casa unde şedeau. Și li s-a arătat lor limbi împărțite ca de foc; şi au şezut pe fiecare din ei. Și s-au umplut toți de Duh Sfânt şi au început a grăi într-alte limbi, precum le da lor Duhul a grăi. Şi erau în Ierusalim locuitori iudei, bărbaţi cucernici din tot neamul ce este sub cer. Şi făcându-se glasul acela, s-a adunat mulțimea şi s-a tulburat, căci îi auzea fiecare pe ei grăind în limba sa.
Şi se spăimântau toți şi se mirau, zicând unul către altul: «Au nu sunt aceştia ce grăiesc toți galileeni? Şi cum noi auzim fiecare în limba noastră în care ne-am născut grăind măririle lui Dumnezeu?» ” (Fapte 2, 1-8).
Mare putere şi mare schimbare a adus Apostolilor Pogorârea Duhului Sfânt! Înainte de Pogorârea Duhului Sfânt erau slabi şi fricoşi. „Şedeau cu uşile încuiate, pentru frica iudeilor. Ba, odată, Apostolul Petru se lepădase chiar numai de frica unei slujnice. Şi iată-i acum, după primirea Duhului Sfânt, pescarii cei neînvățaţi se umplură de înţelepciune şi curaj şi predicau fără frică pe „Iisus Nazarineanul” în fața unui popor de mii de oameni. Sfântul Duh le-a dat Apostolilor tăria, însuflețirea, înţelepciunea şi râvna cu care au cucerit o lume întreagă, răbdând lipsuri, batjocuri, ocări, prigoniri şi moarte pentru Hristos. Creştinilor! Duhul ce S-a coborât peste Apostoli Se pogoară şi peste noi. Acest Duh ne întărește, ne încălzeşte, ne luminează şi pe noi. Duhul Sfânt S-a arătat în chip de foc, căci „precum focul cel pământesc preface lutul cel moale în vas vârtos, aşa şi focul Sfântului Duh, când cuprinde un suflet, îl face mai tare decât fierul, aşa că păcatul nu-l mai poate strica” (Sf. Ioan Gură de Aur).
Duhul Sfânt este şi lumină, „pentru că omul, pătat cu întunecimea păcatului, prin darul Sfântului Duh se face mai luminat şi mai strălucit decât soarele” (Sf. Ioan Gură de Aur). Am zis că acest Duh Se pogoară şi peste noi ca oarecând peste Apostoli. Dar să luăm aminte: Duhul Sfânt trebuie, dar, să ne schimbe şi pe noi aşa precum i-a schimbat şi pe Apostoli. Darul Duhului trebuie să aprindă şi în noi o însufleţire, o căldură, o râvnă statornică pentru Hristos. Focul Duhului Sfânt trebuie să aprindă şi să ardă neîncetat spinii şi buruienile păcatelor din ogorul sufletului nostru. „Precum adeseori ogorul nu se poate vindeca din pricina mulțimii pălămidei, a spinilor şi buruienilor decât cu foc, aşa şi ogorul sufletului nostru trebuie curățit cu focul Duhului, ca să poată primi sămânţa cea cerească” (Sf. Ioan Gură de Aur). Ascultaţi cum ne învaţă despre aceasta Apostolul Pavel: „Iar voi, zice Apostolul, nu sunteţi în trup, ci în Duh, că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi”… „Iar de locuieşte întru voi Duhul, trupul, dar, este mort pentru păcat. Drept aceea, fraţilor, să vieţuim Duhului, că de veţi viețui după trup (adică după patimile voastre), veți muri; iar de veţi omorî cu Duhul faptele trupului (patimile), veţi fi vii” (Romani 8, 4-14). Ai tu, cititorule, acest Duh omorâtor de patimi şi dătător de viață?
Creştinilor! Biblia ne spune că Proorocul Ilie, când s-a suit la munte să descopere pe preoţii cei mincinoşi ai lui Baal, a făcut mai întâi locul pentru jertfă, a junghiat animalele, a turnat de trei ori apă şi apoi s-a rugat pentru focul din cer, care s-a pogorât îndată şi a aprins jertfa. Ridicaţi şi voi în inima voastră loc de jertfă, junghiaţi pentru această „jertfă de ardere” patimile şi păcatele voastre, stropiţi-le cu apa lacrimilor şi părerii de rău şi apoi nu vă îndoiţi: focul Duhului Sfânt Se va pogorî peste voi şi Se va sălăşiui în sufletele voastre.
Preot Iosif Trifa, Lumina Satelor, anul 1924, nr. 23, pag. 3
