În vremea aceea, ridicând Iisus ochii Săi la cer, a zis: „Părinte, a venit ceasul: proslăveşte pe Fiul Tău, ca şi Fiul Tău să Te proslăvească pe Tine, precum I-ai dat Lui stăpânire a tot trupul, ca tot ce ai dat Lui să le dea lor viaţă veşnică. Şi aceasta este viața cea veşnică, să Te cunoască pe Tine unul adevăratul Dumnezeu şi pe Care ai trimis, pe Iisus Hristos. Eu Te-am proslăvit pe Tine pe pământ; lucrul am săvârşit, care ai dat Mie ca să-l fac.
Şi acum Mă proslăveşte Tu, Părinte, la Tine Însuţi, cu slava care am avut la Tine mai înainte, până a nu fi lumea. Arătat-am numele Tău oamenilor pe care ai dat Mie din lume; ai Tăi erau şi Mie i-ai dat pe ei; şi cuvântul Tău au păzit. Acum au cunoscut că toate câte ai dat Mie de la Tine sunt. Pentru că cuvintele care ai dat Mie le-am dat lor şi ei le-au primit, şi ei au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieşit şi au crezut că Tu M-ai trimis. Eu pentru aceştia Mă rog; nu pentru lume Mă rog, ci pentru aceştia care ai dat Mie; că ai Tăi sunt. Şi ale Mele toate ale Tale sunt şi ale Tale ale Mele; şi M-am proslăvit întru dânşii. Şi nu mai Sunt în lume, iar aceştia în lume sunt şi Eu la Tine vin. Părinte sfinte, păzeşte-i pe dânşii întru numele Tău pe care ai dat Mie, ca să fie una, precum şi Noi. Când eram cu ei în lume, Eu îi păzeam pe ei întru numele Tău; pe care i-ai dai Mie i-am păzit şi nimeni dintru dânşii n-a pierit, fără numai fiul pierzării, ca să se împlinească Scriptura. Iar acum la Tine vin şi acestea grăiesc în lume, ca să aibă bucuria Mea deplin întru ei” (Ioan 17, 1-14).
În evanghelia de mai sus este pusă toată taina vieţii noastre şi toată taina cea mare a mântuirii noastre sufleteşti. Această taină se cuprinde pe scurt în cuvintele evangheliei: „Şi aceasta este viața cea veşnică, să Te cunoască pe Tine, unul, adevăratul Dumnezeu şi pe Care ai trimis, pe Iisus Hristos”. Începutul şi sfârşitul mântuirii noastre acesta este: să-L cunoşti pe Dumnezeu şi pe Fiul Său cel Sfânt. „Dar cine nu cunoaşte pe Dumnezeu şi pe Iisus Hristos? — vă veţi întreba dumneavoastră miraţi… Ce învăţătură nouă este aceasta, când şi pruncii o cunosc?”… Eu însă cutez a spune că oamenii nu-L, cunosc cu adevărat pe Dumnezeu. Nu spun eu acest lucru. Îl spune Scriptura ce zice: „Cine zice că L-a cunoscut pe Dumnezeu, dar poruncile Lui nu le păzeşte, mincinos este”… (I Ioan 2, 3), „cine urăşte pe fratele său n-a cunoscut pe Dumnezeu” (I Ioan 4, 8). Fărădelegile zilelor noastre sunt tot atâtea dovezi că oamenii de azi nu cunosc cu adevărat pe Dumnezeu. Pe Dumnezeu Îl putem cunoaşte cu adevărat numai prin Iisus Hristos. „Aşa a iubit Dumnezeu lumea, cât şi pe Fiul Său Cel unul născut L-a dat, ca tot cel ce crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă de veci” (Ioan 3, 16)… „Cel ce nu crede în Fiul şi cel ce nu ascultă pe Fiul nu va vedea viață, ci mânia lui Dumnezeu va rămâne peste el” (Ioan 3, 36). Cine vrea să-L cunoască cu adevărat pe Dumnezeu trebuie să-L cunoască şi să-L primească mai întâi pe Iisus Hristos, Care ne-a împăcat cu Dumnezeu prin moartea Lui” (Romani 5, 10) şi ne-a făcut fiii lui Dumnezeu.
Cei mai mulţi oameni Îl cunosc şi azi tot numai pe Dumnezeu din Vechiul Testament, Care pedepseşte şi porunceşte să nu faci ceea şi ceea, dar nu-L cunosc pe Dumnezeu prin Iisus Mântuitorul, Care a venit aducându-ne „dar şi putere să ne facem — prin Jertfa Lui — fiii lui Dumnezeu” (Ioan 1, 12) şi să putem trăi o viață după voia lui Dumnezeu. Pe Iisus Hristos trebuie să-L cunoaştem şi să-L primim ca pe Mijlocitorul între noi şi Dumnezeu. „Căci unul este Dumnezeu, unul şi mijlocitor între Dumnezeu şi oameni, Omul Iisus Hristos, Care pe Sine Însuşi S-a dat preţ de răscumpărare pentru toţi” (I Timotei 2, 5). Pe Iisus Hristos trebuie să-L primim ca pe Mijlocitorul şi împăciuitorul dintre noi şi Dumnezeu. „De va fi păcătuit cineva, avem mijlocitor la Tatăl pe Iisus Hristos, Care S-a dat pe Sine ispăşire pentru păcatele noastre” (I Ioan 2, 1). O, ce bun Mijlocitor avem noi în Iisus Hristos! El a „săvârşit lucrul ce I s-a dat”, adică ne-a câştigat totul prin Jertfa Lui cea sfântă. El ne îmbie cu un dar ce ne poate îndată scăpa de păcat. EI ne îmbie cu un dar care ne poate face îndată fiii lui Dumnezeu. Taina vieții celei adevărat creştineşti aceasta este: să-L primeşti pe Mântuitorul şi Jertfa Lui cea sfântă şi prin El să trăieşti o viață nouă după voia lui Dumnezeu, ca un copil iubit al Lui. În aceasta vrea Iisus să-l facă pe fiecare om „desăvârșit”, cum spune în evanghelia de mai sus.
Însă cei mai mulţi creştini n-au primit în chipul acesta pe Mântuitorul şi de aceea nu este putere creștinească în viața lor. Eu socotesc că şi viața poporului nostru este prea săracă în viață şi fapte de putere creştinească tocmai din pricina că Iisus Mântuitorul nu stă de-ajuns în mijlocul vieţii noastre sufleteşti. Când eram preot la sat, am făcut odată o mică încercare cu câţiva păstoriţi, să aflu cum se roagă cu cuvintele lor (nu cu rugăciuni învăţate din cărți). Rezultatul a fost că abia 5 la sută au pomenit în rugăciunile lor ceva puţin despre Iisus, Marele Mijlocitor între noi şi Dumnezeu. Din rugăciunile celorlalți a lipsit cu totul Iisus Hristos. (Ar trebui revăzute şi unele cărți de rugăciuni în care sunt prea puţine rugăciuni către Iisus Mântuitorul.) Iisus Mântuitorul să nu lipsească din toate rugăciunile noastre, din toate cererile noastre. Clipă de clipă să vorbim cu El şi prin El să avem legătură cu cerul şi cu Dumnezeu Tatăl.
O, cât de frumoasă este rugăciunea Mântuitorului de mai sus! Ea cuprinde plinirea Evangheliei pe pământ. Numai cât, durere, noi, oamenii şi omenirea de azi nu trăim şi n-am ajuns această plinire, ci, dimpotrivă, parcă, ne-am depărtat de ea. În rugăciunea din evanghelie, Iisus zice: „Arătat-am numele Tău (adică al Tatălui) oamenilor” şi oamenii au păzit numele Tău… Cuvintele care ai dat Mie le-am dat lor (oamenilor) şi ei le-au primit… şi Eu M-am proslăvit întru dânșii… ca să fie toţi (oamenii) una precum și Noi”.
Dar, o, cât suntem de departe de plinirea cuvintelor Domnului, de mai sus! Lumea de azi e plină mai tare ca oricând de răutăţi, în semnul că oamenii de azi n-au primit cu adevărat darul şi mântuirea ce ne-a câștigat-o Mântuitorul cu scump sângele Lui. Suntem parcă mai departe ca oricând de a fi toți oamenii „una”, adică fiii lui Dumnezeu şi fraţi întreolaltă. Evanghelia de duminică nu este a vremilor noastre, ci este a veacurilor viitoare, când oamenii vor primi cu adevărat pe Iisus Fiul lui Dumnezeu şi poruncile Tatălui pe care le-a făcut cunoscute oamenilor. Atunci va fi „bucurie deplină” în sufletul oamenilor şi „pământul va fi plin de cunoștința Domnului” (Isaia 11, 9).
Cititorule! Ia seama că evanghelia de duminică îţi este spre osândă dacă trăieşti în fărădelegi. Iisus spune apriat că „a săvârşit lucrul ce I s-a dat”, adică a deschis fiecărui om calea spre mântuire și ne-a dat fiecăruia darul să ne curățim de păcate cu scump sângele Lui, ca astfel să fim şi să ne facem „una” cu El şi cu Tatăl. Ai primit tu această mântuire ce ţi se dă în dar, Te-ai curăţit tu prin acest dar de păcatele tale? Iată o întrebare la care vei avea să răspunzi în Ziua Judecăţii.
Preot Iosif Trifa, Lumina Satelor, anul 1925, nr. 23, pag. 3