Psalmul 23, versetul 4
Siguranţa fericită că te găseşti în grija şi în ocrotirea permanent prezentă a Păstorului Celui Mare, Iisus Hristos, te face să nu-ţi mai pese de nimic din ceea ce este mai presus de puterile tale. Chiar dacă aceasta priveşte direct viaţa ta. Sau moartea ta.
Hrana ta este asigurată câtă vreme El este Pâinea ta şi câtă vreme trăieşti în păşunea Lui cea veşnic proaspătă. El, fiind Izvorul cel dulce şi răcoritor, îţi împrospătează neîncetat puterea de rodire, de răbdare, de rugăciune şi de luptă, de har şi pace, prin mijloacele tainice ale Trupului şi ale Sângelui Său Sfânt, şi prin darurile Duhului Sfânt, şi prin binefacerile soarelui şi ale pământului Său. Biruinţa ta este asigurată prin darurile Crucii şi Învierii Domnului Iisus…
Mântuirea ta este asigurată prin credinţa în El (1 Petru 1, 9; Evrei 5, 8-9).
Viitorul tău şi iertarea ta sunt asigurate prin mijlocirea Lui (Evrei 7, 25) şi prin Venirea Lui (Filipeni 3, 20-21; Evrei 9, 28; Ioan 14, 3). Viaţa ta de acum şi din veşnicie, în toate trebuinţele trupeşti şi duhovniceşti, îţi este asigurată de Cuvântul Puterii Lui, de Viaţa şi Slava Lui Care stăpâneşte totul şi Îşi supune totul (Marcu 10, 29-30).
De aceea, cu adevărat să nu te temi! Nu te teme, chiar dacă ar trebui să umbli mereu prin valea umbrei morţii, adică permanent prin ameninţări de moarte, fie din pricina vrăjmaşilor lui Hristos, care devin şi vrăjmaşi ai tăi în clipa când te uneşti cu El — fie din pricina slăbiciunilor trupului tău, peste care moartea planează neîncetat ca un vultur, ca un uliu primejdios, ca un răpitor cu ghearele totdeauna gata să ucidă.
Tu vei umbla prin valea acestei umbre, dar nu te teme, că nu vei rămâne în această vale. Cum n-a rămas în ea nici Mântuitorul nostru, Căpetenia mântuirii noastre (Evrei 12, 2), Păstorul tău cel bun şi Păzitorul tău cel tare.
Nu te teme de niciun om rău, oricât de trufaş şi de puternic ar fi răul acela! Nu te teme nici când vei sta în faţa lui înfuriată, nici când vei cădea în bătaia mâinilor lui sau în cursele întinse de el sau în lanţurile şi sub zăvoarele lui! Viu este Hristos şi adevărat este Cuvântul Său, care a spus: «Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi» (Deuteronom 31, 8).
Nu te teme, căci Domnul este cu tine şi cu toţi cei care vor mai fi cu tine şi vor mai fi aşa ca tine! Până la sfârşitul veacurilor suferinţei. Ca să-i scape (Isaia 43, 1-2; Daniel 3, 28; Fapte 5, 19). Nu te teme nici când nuiaua mustrării şi a încercării se va abate peste viaţa ta şi peste trupul tău! Boala ta nu va fi spre moarte, ci spre slava lui Dumnezeu (Ioan 11, 4). Suferinţa ta se va schimba într-o mare bucurie (Iacov 1, 2). Şi chiar moartea ta, într-o mare slavă.
Nu te teme, căci Mâna cea bună şi puternică a Domnului şi Păzitorului tău va fi totdeauna peste tine! Sau peste ai tăi. Ca şi peste toată Lucrarea şi Biserica Sa. Ca să fie adăpostul tău liniştit şi să pregătească, chiar în vremea celei mai mari uscăciuni şi foamete, dulci bucurii duhovniceşti, îmbelşugate mese, plăcute înviorări ale sufletului, la care să petreci împreună cu El şi cu cei apropiaţi ai tăi şi ai Lui. Fii încredinţat că El îţi va întinde masa chiar în faţa potrivnicilor tăi! Numai tu să iei seama cum petreci… Ca în faţa lor — nu fără nicio grijă, cum petreceai atunci când vrăjmaşii tăi erau departe de tine…
Preabunul nostru Păstor și Apărător, Iisuse Doamne, Îți mulțumim din toată inima că noi putem avea totdeauna totul în Tine (Coloseni 5, 7). Și că putem astfel totdeauna să fim deplin încredințați că Tu Însuți vei purta grijă de noi în orice vreme (Filipeni 4, 6; I Petru 5, 7).
O, Doamne Iisuse, cât de adevărate sunt toate cuvintele Tale scumpe și chiar noi de câte ori le-am văzut împlinirea, în viața și încercările prin care am trecut… dar, iartă-mă pe mine, Bunule Păstor, că de atâtea ori mă pomenesc iarăși că inima mea se teme și duhul meu se îngrijorează… Se teme de prezent și se îngrijorează de viitor. Ferește-mă de păcat, căci păcatul aduce cu el frica, îngrijorarea și moartea (Romani 7, 11; I Ioan 4, 18). Și fă-mă neclintit încrezător în biruință, chiar dacă până și cei mai înalți munți s-ar clătina. Amin.
Traian Dorz, Hristos – Comoara Psalmilor, vol. 2
