La anul 1665, un învăţat cu numele Newton a descoperit legea aşa numită a „gravitațiunii”, lege ce spune că toate corpurile sunt atrase cu putere de pământ. Un corp ce-l aruncăm în aer cade la pământ în puterea acestei legi.
Însă această lege se rupe când un corp cuprinde în el mai mult aer decât e greutatea lui. O păsărică rupe legea gravitațiunii pentru că, pe lângă aripi, are în ea aer mult, care o ajută să se poată ridica. Un balon rupe legea gravitațiunii pentru că aerul ce l-a strâns în el întrece greutatea ce o are.
O astfel de lege a gravitaţiunii este şi în lumea cea sufletească. Lumea aceasta cu ispitele şi patimile ei atrage pe om cu putere mare spre pământ. Această atragere este legea „firii celei vechi”, sub puterea căreia stă tot omul. În puterea acestei „legi”, cădem în păcat. Avem însă şi noi o putere cu care să rupem această lege.
În ziua Înălţării la cer, Iisus Mântuitorul a rupt legea gravitaţiunii. El S-a înălțat la cer în fața apostolilor. Domnul Iisus a rupt şi legea cu gravitaţiunea păcatului. El ne-a dat putere să scăpăm de atragerea lumii, de legea „firii celei vechi”, iar această putere este El, este viața cea trăită cu El, este darul şi harul Duhului Sfânt.
Când L-ai primit cu adevărat pe Domnul, când ţi-ai aruncat sarcina păcatelor la picioarele Crucii, când inima ta se umple de darul și harul Duhului Sfânt, simţi cum deodată viaţa ta se ridică şi te ridică spre nebănuite înălțimi sufleteşti… simţi cum capeți aripi sufleteşti… te simţi dintr-odată mutat într-o lume nouă şi o viaţă nouă, plină de bucurie şi fericire adevărată.
Păsărica rupe „legea gravitaţiunii” cu ajutorul aripilor și cu ajutorul aerului ce-l are în ea. Aşa e şi cu noi: putem rupe atragerea ispitelor lumești cu ajutorul aripilor ce ni le dă rugăciunea şi cu ajutorul Duhului ce este în noi. Legea „gravitaţiunii” păcatului o poate rupe numai „omul cel duhovnicesc” (Romani 8), omul care foloseşte neîncetat aripile rugăciunii, omul în care „Duhul a biruit carnea”, cele sufleteşti au biruit pe cele lumești.
Câţi însă au rupt şi rup „gravitaţiunea”, atragerea lumii, cu ajutorul Mântuitorului? Puţini, foarte puţini. Cei mai mulți oameni, cei mai mulţi creştini se târăsc pe pământ ca nişte viermi neputincioşi, nu se mai satură de a roade şi a se afunda în coaja lumii… trăiesc cu totul sub puterea de atragere a lumii… nu se pot înălța cu sufletul. Tu între care eşti?
Preot Iosif Trifa, Lumina Satelor, anul 1927, nr. 22, pag. 1
