Imaginea de mai sus ne arată întâmplarea israe­liţilor în pustie, când Dumnezeu le-a dat mană din cer şi apă din stâncă. „Şi a cârtit toată adunarea fiilor lui Israel împotriva lui Moise, zicând: «Mai bine am fi murit bătuţi de Domnul în pământul Egiptului, când şedeam lângă oalele cu carne şi mâncam de ne săturam, decât să murim în pustia asta». Şi a zis Domnul către Moise: «Iată, Eu voi face să plouă pâine din cer…» Şi s-a făcut seară, iar dimineaţa s-a aşezat un strat gros de rouă în jurul taberei.

Preot Iosif Trifa, Citiri şi tâlcuiri din Biblie

Taina Evangheliei este naşterea din nou, revelaţia lui Hristos, care îl prăbuşeşte pe Saul de pe drumul Damascului, din vârful nebuniei omeneşti, în adâncul smereniei şi transformării divine. Această taină a creat, prin inspiraţia Sfântului Duh, oameni noi, opere noi, o istorie nouă şi o lume nouă, începând din Ziua Rusaliilor. Fenomenul acesta a fost singurul activ şi durabil, fiindcă era izvorât şi alimentat din revărsarea Vântului Ceresc.

Traian Dorz, Semănaţi Cuvântul Sfânt

Mântuitorul Hristos a fost vestit de prorocii Vechiului Testament ca un mare binefăcător al celor săraci, bolnavi şi necăjiţi. „Duhul Domnului peste Mine, pentru aceasta M-a uns, ca să binevestesc săra­cilor, să tămăduiesc pe cei zdrobiţi la inimă, să vestesc robilor iertare şi orbilor vedere” (Isaia 61, 1). Prorociile Vechiului Testament s-au şi împlinit, pentru că toate evangheliile ne spun cu câtă milă şi dragoste se apro­pia Iisus de cei săraci, bolnavi şi năcăjiţi. „Şi văzând gloatele, I se făcu milă de ele”… (Matei 9, 36); „Şi văzând norod mult, I s-a făcut milă de el şi i-a tămăduit pe bolnavii lor” (Matei 14, 14).

Preot Iosif Trifa, «Lumina Satelor», anul 1923, nr. 16 pag. 3

Imaginea de mai sus arată o întâmplare luată din viaţa Apostolului Filip. În drumul Ierusalimului, Apostolul Filip l-a întâlnit pe un dregător (sfetnic) mare al împărătesei etiopienilor. Acest dregător era un evreu prozelit şi se întorcea cu suita lui de la templul din Ierusalim unde fusese să se închine. Pe drum, dregătorul deschisese Biblia şi citea cu glas tare la proorocul Isaia, unde zice: „Ca o oaie spre junghiere S-a adus şi ca un miel înaintea celui ce‑L tunde pe El, fără de glas, aşa nu-Şi deschide gura Sa“… (Isaia 53).

Preot Iosif Trifa, Citiri şi tâlcuiri din Biblie

Nu locul este pentru om, ci omul este pentru loc, căci omul este schimbător, dar locul nu este. Omul poate fi oricine, dar locul este acelaşi. Oamenii sunt nenumăraţi, dar locurile sunt numărate. Aşa este şi în cele pământeşti, dar în cele cereşti şi mai mult. În Cuvântul Sfânt este scris mereu acest adevăr, când se spune despre numărul poporului sfânt, despre numărul ostaşilor, al îngerilor, al bătrânilor sfinţi, al trâmbiţelor ori al cetelor, al zilelor, al anilor, al semnelor…

Traian Dorz, Semănaţi Cuvântul Sfânt

Un mare poet şi gânditor al nea­mului nostru (Eminescu) a zis despre femeie că este „înger şi diavol”. În vorbele lui a pus mult adevăr, pentru că, de fapt, femeia poate fi un înger ce­resc când îşi pune însuşirile şi daru­rile ei sufleteşti în slujba lui Hristos; dar poate fi şi un diavol, când îşi pune însuşirile în slujba diavolului.

Preot Iosif Trifa, «Lumina Satelor», anul 1923, nr. 15 pag. 1

„Toma, zis Geamănul, unul din cei doisprezece, nu era cu ei când a venit Iisus.“

Biserica cea vie este Trupul Domnului Hristos şi fiecare suflet viu din ea este un mădular din acest Trup Sfânt. Capul Trupului viu este Hristos (Efeseni 5, 23; I Corinteni 11, 3). De aceea un trup sănătos este totdeauna acolo unde este capul său. Și un mădular sănătos este totdeauna acolo unde sunt toate celelalte mădulare ale trupului.

Traian Dorz, Hristos - Mântuitorul nostru