Mântuitorul Hristos a fost vestit de prorocii Vechiului Testament ca un mare binefăcător al celor săraci, bolnavi şi necăjiţi. „Duhul Domnului peste Mine, pentru aceasta M-a uns, ca să binevestesc săracilor, să tămăduiesc pe cei zdrobiţi la inimă, să vestesc robilor iertare şi orbilor vedere” (Isaia 61, 1). Prorociile Vechiului Testament s-au şi împlinit, pentru că toate evangheliile ne spun cu câtă milă şi dragoste se apropia Iisus de cei săraci, bolnavi şi năcăjiţi. „Şi văzând gloatele, I se făcu milă de ele”… (Matei 9, 36); „Şi văzând norod mult, I s-a făcut milă de el şi i-a tămăduit pe bolnavii lor” (Matei 14, 14).
Chipul de mai sus ne arată pe Mântuitorul apropiindu-Se cu tămăduire de un sărman bolnav. Uitaţi-vă cum îl mângâie Iisus pe cel bolnav, cât de dulce îi vorbeşte şi cum îi picură în suflet credinţa cea tămăduitoare. Uitaţi-vă şi la cel bolnav. Câtă durere se vede scrisă în faţa lui. Câtă nădejde se vede strânsă în ochii lui ce caută spre Iisus şi câtă nădejde în mâinile lui împreunate în semne de rugăciune. „Crede numai şi vei fi mântuit!”, îi zice Iisus, iar sărmanul bolnav răspunde: „Cred, Doamne, ajută necredinţei mele”.
Cititorule! Uită-te bine, oare nu eşti tu sau nu sunt eu în chipul bolnavului ce stă înaintea lui Iisus? Că şi noi suntem bolnavi. Chiar dacă în oasele şi în carnea noastră suntem sănătoşi, în sufletul nostru avem şi purtăm fel de fel de boli sufleteşti. Apropie-te, cititorule, apropie-te cu bolile tale sufleteşti şi trupeşti de Iisus, mângâietorul şi tămăduitorul. În toate bolile tale, în toate necazurile tale, în toate durerile şi frământăturile vieţii tale, cheamă-l şi tu pe Iisus şi El te va auzi şi Se va apropia de tine cu mângâiere şi tămăduire. „Şi Mă cheamă pe Mine în ziua necazului tău şi Eu te voi auzi” (Psalmul 49, 16). „Întru necaz m-ai chemat şi Eu te-am auzit” (Psalmul 80, 7).
Preot Iosif Trifa, «Lumina Satelor», anul 1923, nr. 16 pag. 3