Psalmul 24, versetul 1
Fiecare lucru aparţine celui ce l-a creat. Chiar dacă vreodată un străin s-ar face, prin înşelăciune sau prin silnicie, stăpân peste acel lucru, autoritatea şi dreptul celui ce l-a făcut, va fi sau va deveni totdeauna, mai presus de orice, asupra proprietăţii sale. Dumnezeu a conceput cerurile şi pământul cu tot ce cuprind ele şi Dumnezeu le-a creat.
Ele nu aparţin de drept nimănui decât lui Dumnezeu. Şi numai El este Singurul Stăpân al tuturor. Lui Singur toate trebuie să se închine şi numai Lui să-I slujească (Matei 4, 10).
Dar prin înşelăciunea păcatului şi prin îngâmfarea neascultării s-au ivit şi se vor mai ivi încă multe creaturi mincinoase şi nebune care să pretindă că pământul sau cerul — sau părţi mai mici sau mai mari din acestea sunt ale lor. Se vor îngâmfa prosteşte şi se vor lăuda cu aceasta, apăsând cu silnicie pe alţii şi vrând ca toţi locuitorii acestora să se închine lor sau ideilor lor…
Ce nebunie vrednică de plâns este aceasta!… Priviţi în Istorie şi veţi vedea ce s-a ales de Nebucadneţar, de Alexandru, de Nero, de Tamerlan, de Attila, de Hitler… Ce s-a ales de stăpânitorii marilor moşii, de toţi cei care chinuiau şi nedreptăţeau pe oameni, de cei care ucideau pe nevinovaţi şi jefuiau pe cei slabi, de cei care condamnau nemilos pământul cotropit de ei, peste care îşi întinseseră umbra şi groaza? Ce s-a ales de cei care nu se mai săturau de pământ?… Pământul s-a săturat de ei. I-a înghiţit pe toţi. Şi la fel se va întâmpla cu toţi cei care se vor mai ridica încă, înnebuniţi de lăcomie şi de trufie, îmbătaţi de glorie şi însetaţi de stăpânirea pământului. Pe toţi îi va înghiţi acest pământ, ca un idol pedepsitor al tuturor celor care se închină lui, în loc să se închine Dumnezeului care l-a creat. Căci nu pământul este al omului, ci omul este al pământului!
Pământul este numai al lui Dumnezeu. Şi toţi oamenii care trăiesc pe el au acelaşi drept la viaţă şi la libertate pe el. Drept primit prin voia Aceluiaşi Tată, Creatorul tuturora. Cu drept de moştenire lăsat de Tatăl, pământul este apoi proprietatea celor blânzi… (Matei 5, 5). Al acelor fii credincioşi şi ascultători ai lui Dumnezeu, care, prin credinţa şi părtăşia lor cu Hristos, Îl slujesc pe Dumnezeu cu iubire, intrând astfel în moştenirea de drept asupra tuturor celor create de El (Romani 8, 28-32). Şi chiar dacă această moştenire n-a intrat încă în stăpânirea lor, Dumnezeu va aduce şi acest veac slăvit… Chiar dacă încă pe pământ stăpânesc cei cruzi, nu cei blânzi, cei răi, nu cei buni, cei nedrepţi, nu cei drepţi, cei vinovaţi, nu cei nevinovaţi, aceasta nu înseamnă că va fi pe totdeauna tot aşa. Ci va veni Ziua cea sfântă şi Veşnicia cea strălucită în care Dumnezeu, făcându-Şi dreptate Numelui Său şi Stăpânirii Sale, le va face dreptate şi lor… Atunci Porţile Veşnice ale cerurilor vor fi ridicate, iar Marele şi Bunul Păstor va intra şi va ieşi cu turma Sa, cu toţi cei care vor fi ai Lui şi lângă El în veşnicie, ca dintr-o păşune în alta, căci orice distanţe dintre ceruri şi pământuri vor fi desfiinţate, iar apropierea dintre ele, desăvârşită…
Slavă veșnică Ție. Iisuse Doamne! Noi nu vom obosi să-Ți strigăm neîncetat acest fericit cântec de recunoștință, pentru că numai Tu ai fost vrednic să înlături de peste noi povara păcatelor noastre și să smulgi din nou pământul de sub puterea satanei, care, prin înșelăciune, îl deținea… Numai Tu ai făcut, prin Jertfa și Crucea Ta, din niște vrăjmași ai lui Dumnezeu, cum eram și noi până nu Te-am cunoscut pe Tine, niște copii și moștenitori ai cerurilor și ai pământurilor Tale (I Ioan 3, 1-2). Prin Tine avem această fericită nădejde că va veni o vreme în care Tu Îți vei supune pe toți vrăjmașii Tăi sub picioarele Tale, că atunci totul va fi umplut de slava Ta, iar ai Tăi vor fi pe veci cu Tine și ca Tine, moștenind totul și stăpânindu-l în pace, în dragoste și în strălucire, împreună cu Tine. Toate veacurile. Și peste toate lucrările Tale. Lăudând Numele Tău fericiți și preamărind pe Tatăl și Creatorul tuturor. Amin.
Traian Dorz, Hristos – Comoara Psalmilor vol. 2
