Nimeni nu poate fi mama copiilor tăi ca tine şi în locul tău. De aceea răspunzi de ei. Nimeni nu poate să plângă ca tine şi în locul tău pentru păcatele tale. De aceea răspunzi de ele. Nimeni nu se poate naşte din nou în locul tău şi pentru mântuirea ta. De aceea răspunzi de ea.
Traian Dorz, Cununile slăvite
În faţa Domnului Iisus Hristos şi a lucrării Sale mântuitoare, oamenii s-au împărţit în două mari cete: cei care L-au ascultat cu plăcere şi cu bucurie, iubindu-L, urmându-L, slujindu-L, şi cei care L-au dispreţuit, L-au negat, L-au urât, dorind şi căutând să scape cât mai curând de El. Aceste două tabere au continuat să existe de-a lungul veacurilor până astăzi şi vor exista până la sfârşit. Între aceste tabere există o permanentă confruntare și luptă.
Preot Viorel Chircă, Cuvânt pentru suflet, anul 2018, nr. 85, pag. 4
Psalmul 15, versetul 2
Atotputernic Doamne, oare cine va putea primi fericirea eternă de a vedea Faţa Ta şi cine va gusta desfătările veşnice de la dreapta Ta? Cine se va împărtăşi în etern şi etern de Prezenţa Ta strălucită, când condiţia pe care o pui Tu pentru aceasta este atât de grea, că nici un om nu o poate împlini?…
Traian Dorz, Hristos - Comoara Psalmilor, vol. 1
Psalmul 15, versetul 1
Fiecare din noi, privindu-ne cu sinceritate şi cercetându-ne cu nepărtinire până în adâncul fiinţei, putem fi descurajaţi de puţinul rod bun pe care îl purtăm pe crengile bătrâne ale vieţii noastre, între multa frunzărie de vorbe. Cunoaştem unii dintre noi de atâţia ani sfânta voie a lui Dumnezeu…
Traian Dorz, Hristos - Comoara Psalmilor, vol. 1
Despre credință și necredință
Deci, fiind seară în ziua aceea, într-una din sâmbete, şi uşile fiind încuiate, unde erau ucenicii adunaţi de frica iudeilor, venit-a Iisus şi a stătut în mijloc şi a zis lor: „Pace vouă!” Şi acestea zicând, a arătat lor mâinile şi coasta Sa.
Preot Iosif Trifa, Tâlcuirea Evangheliilor duminicilor de peste an
„Prin credinţă, Moise când s-a făcut mare n-a vrut să fie numit fiul fiicei lui Faraon, ci a vrut mai bine să sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu, decât să se bucure de plăcerile de o clipă ale păcatului. El socotea ocara lui Hristos ca o mai mare bogăţie decât comorile Egiptului, pentru că avea ochii pironiţi spre răsplătire. Prin credinţă a părăsit el Egiptul, fără să se teamă de mânia împăratului; pentru că a rămas neclintit ca şi cum ar fi văzut pe Cel nevăzut“ (Evrei 11, 24-27).
Preot Iosif Trifa, Spre Canaan
„Și unii pe alții îmbrățișându-ne să ne zicem fraților…”
Aşa ne învaţă praznicul Învierii şi aşa trebuie să facem pentru bucuria Învierii. Să ne gândim ce dar mare şi ce bucurie mare este nouă Învierea lui Hristos: ea ne chezăşuieşte că nu vom rămâne în pământ, ci vom învia şi noi şi vom trece „din moarte la viaţă şi de pe pământ la cer”.
Preot Iosif Trifa, Lumina Satelor, anul 1922, nr. 14, pag. 1
„La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul. Acesta era întru început la Dumnezeu. Toate printr-Însul s-au făcut şi fără de Dânsul nimic nu s-a făcut, ce s-a făcut. Întru Dânsul viaţa era, şi viaţa era lumina oamenilor. Şi lumina întru întuneric luminează şi întunericul pe dânsa nu a cuprins-o.
Preot Iosif Trifa, Tâlcuirea Evangheliilor duminicilor se peste an
„Şi a zis Pilat: «Eu nici o vină nu aflu în El. Ci este vouă datină să vă slobozesc pe unul la Paşti; deci voiţi să vă slobozesc vouă pe acesta sau pe Varava?». Strigat-au toţi: «Nu pe acesta, ci pe Varava!”. Şi Varava era tâlhar” (Ioan 18, 39-40).
Preot Iosif Trifa, Lumina Satelor, 1923, nr. 12, pag. 4
„Și s-a jurat Petru, zicând: «Nu cunosc pe omul acesta»” (Matei 26, 74).
Dar tu cititorule cunoști pe omul acesta?
Preot Iosif Trifa, Lumina Satelor, anul 1925, nr. 16, pag. 3