Gândul cel scump al lui Dumnezeu cu care l-a ales pe poporul Său încă din părintele lui, Avraam, era ca, prin acest popor, să-Și facă vestit şi cunoscut între toate celelalte popoare Numele Său şi Cunoaşterea Sa (Facere 17, 5; Romani 4, 17).
Traian Dorz, Cununile slăvite
În vremea aceea, trecând Iisus, văzut-a pe un orb din naştere. Și l-au întrebat pe EI ucenicii Lui, zicând: „Ravvi, cine a greşit: acesta sau părinţii lui, de s-a născut orb?” Răspuns-a Iisus: „Nici el n-a păcătuit, nici părinţii lui, ci ca să se arate lucrurile lui Dumnezeu întru el. Mie mi se cade să lucrez lucrurile Celui ce M-a trimis, până este ziuă; vine noaptea când nimeni nu poate să lucreze. Când sunt în lume, lumină sunt lumii”. Acestea zicând, a scuipat jos şi a făcut tină din scuipat şi a uns cu tină peste ochii orbului. Şi I-a zis Iui: „Mergi de te spală în scăldătoarea Siloamulul (ce se tâlcuieşte: Trimis)”.
Preot Iosif Trifa, Tâlcuirea Evangheliilor duminicilor de peste an
Inima adevăratului credincios nu este îngustă, egoistă şi părtinitoare. Ci ea este curată şi largă, căci doreşte fericirea tuturor aleşilor lui Dumnezeu. Este altruistă, pentru că se poate bucura deplin numai atunci când întreg poporul său este bucuros… Şi este nepărtinitoare pentru că luptă şi se roagă, suferă şi doreşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi, ajungând şi dorind să moştenească binecuvântările dumnezeieşti împreună cu toţi.
Traian Dorz, Cununile slăvite
Tu, Doamne, faci Primăvara, Tu faci Tinereţea, prin care totul se primeneşte luminos şi zâmbitor, care încântă şi înfrumuseţează totul prin nădejde şi nevinovăţie, care umple adâncul tuturor celor văzute de tainica trăire a celor nevăzute şi umple clipele celor trecătoare de fiorul divin al celor eterne. Când sufletul este plin de o cerească strălucire, aceasta se răsfrânge şi prin trup, luminându-l. O, cum strălucesc, chiar şi înaintea oamenilor, ochii trupeşti ai celor care Te-au cuprins pe Tine în ochii sufletului lor!
Traian Dorz, Cununile slăvite
În vremea aceea, venit-a Iisus în cetatea Samariei, care se cheamă Sihar, aproape de locul pe care l-a dat Iacov lui Iosif, fiul său. Şi era acolo fântâna Iui Iacov, iar Iisus, ostenit fiind de călătorie, şedea lângă fântână; şi era ca la al şaselea ceas. A venit o femeie din Samaria să ia apă. Zis-a ei Iisus: „Dă-Mi să beau!” Că ucenicii Lui se duseseră în cetate să cumpere hrană. Deci a zis Lui femeia samarineancă:
Preot Iosif Trifa, Tâlcuirea Evangheliilor duminicilor de peste an
Ce ar însemna să încerci a-i dovedi cuiva că este soare pe cer, când lumina şi binefacerile lui se văd şi se simt pretutindeni şi de către orice vietate? Ce ar însemna să dovedeşti cuiva că există aerul care nu se vede şi nu se poate pipăi, – dar fără de care nu poate exista nimic? Orice om sănătos n-are nevoie nici de dovezi şi nici de explicaţii pentru acestea, pentru că fără ele n-ar fi viaţă. Aşa este şi cu Dumnezeu.
În ziua 10 mai 2020 a trecut la Domnul fratele Nicolae Bodea, la vârsta de 95 de ani.
S-a născut pe 9 ianuarie 1925 și a cunoscut Oastea Domnului în anul 1958 la o adunare la Rogoz. A făcut legământ la vorbirea fratelui Gavriș Mureșan de la Poiana Blenchii. A fost un frate lucrător în toată zona de nord a Ardealului. A fost statornic în Lucrarea Oastei și în Biserica noastră, fără abateri de la învățătură. Casa de Adunare din Rogoz este în curtea casei lui.
A fost respectat și iubit în sat, fiind 28 de ani președinte de CAP. A făcut doi ani de război. A fost închis la Auschwitz Birkenau, lagărul de concentrare a evreilor din Polonia.
A fost nelipsit de la adunare și de la biserică. În ultimul an de viață boala și neputința bătrâneții l-au țintuit la pat.
Domnul să-l așeze în Împărăția Sa, alături de părintele Iosif, de fratele Traian și de ceilalți frați și înaintași sfinți.
Familia și adunarea din Rogoz
O, câte valuri au rostogolit vrăjmaşii înfuriaţi şi spumegând împotriva Domnului nostru Iisus Hristos, cu urlete mânioase şi năvăliri sălbatice, ridicându-se împotriva lui Dumnezeu… Cerul se întuneca de stolurile negre ale ameninţărilor lor şi lumea vuia de armiile lor grele… Dar după ce vântul a trecut peste ei, spulberându-i pe toţi şi pe totdeauna, El a rămas Acelaşi, Biruitorul şi groparul tuturor.
Traian Dorz, Cununile slăvite
Despre bolile sufletești și tămăduirea lor
În vremea aceea, S-a suit Iisus în Ierusalim. Şi este în Ierusalim scăldătoarea oilor care, în evreieşte, se cheamă Vitezda, cinci pridvoare având. Într-aceea zăcea mulţime multă de bolnavi, orbi, şchiopi, uscaţi, aşteptând mişcarea apei. Că înger, la vreme, se pogora în scăldătoare şi tulbura apa, şi care intra întâi, după tulburarea apei, se făcea sănătos ori de ce boală era ţinut. Deci era acolo un om, treizeci şi opt de ani având de boală.
Preot Iosif Trifa, Tâlcuirea Evangheliilor duminicilor de peste an
Cum trec norii peste faţa strălucitoare a soarelui, – iar el rămâne veşnic acelaşi, cum trec valurile umbrelor curgătoare pe lângă stânca neclintită care le priveşte etern, – iar ea rămâne aceeaşi şi cum trec vânturile pe lângă vârfurile munţilor neclintiţi, – aşa trec, şi trec, şi trec mereu toate… Aşa toate se învechesc şi se schimbă, aşa se nimicesc, se pierd şi se uită… Numai Dumnezeu rămâne Acelaşi, Neschimbat şi Neînvechit, Nepieritor şi Neuitat. Mereu Viu şi mereu Proaspăt, Cald şi Strălucitor, veşnic Necesar şi Prezent… Îl cunoşti tu?
Traian Dorz, Cununile slăvite