„Și unii pe alții îmbrățișându-ne să ne zicem fraților…”
Aşa ne învaţă praznicul Învierii şi aşa trebuie să facem pentru bucuria Învierii. Să ne gândim ce dar mare şi ce bucurie mare este nouă Învierea lui Hristos: ea ne chezăşuieşte că nu vom rămâne în pământ, ci vom învia şi noi şi vom trece „din moarte la viaţă şi de pe pământ la cer”.
Dar să ne dăm seama câte a făcut şi câte a suferit Hristos pentru acest dar şi pentru această bucurie a învierii noastre. Să nu uităm că darul şi praznicul Învierii noastre a trecut peste Golgota, adică ne-a venit după înfricoşatele şi sfintele Patimi ce le-a suferit Hristos pentru noi. Să nu uităm Crucea, cuiele, batjocurile, sângele şi suferinţele ce le-a răbdat Hristos pentru noi toţi, ca să ne facă pe toţi fiii Săi şi fraţi întreolaltă.
Creştinilor! Să ascultăm chemarea Învierii: să iertăm toate pentru darul şi bucuria învierii noastre. Să iertăm toate micile noastre împerecheri şi zavistuiri, pentru marile şi înfricoşatele suferinţe ce le-a răbdat Hristos pentru noi.
Învierea lui Hristos ne-a făcut pe toţi fiii Săi şi fraţi întreolaltă. „Să umblăm”, dar şi să trăim ca „fiii luminii şi ai învierii”.
Dar să luăm aminte, căci îndemnul Paştilor: „Să iertăm toate pentru Înviere şi unii pe alţii îmbrăţişându-ne, să ne zicem fraţilor”… strigă parcă anumit pe noi românii. După veacuri întregi de suferinţe şi aşteptări, ne-a sosit şi nouă, românilor, darul şi bucuria învierii noastre naţionale. Cu mare dor am aşteptat această înviere, care a şters hotare nedrepte şi ne-a strâns pe toţi în casa şi ţara noastră. Este însă ceva care tulbură praznicul Învierii neamul nostru: sunt certurile, împerecherile, zavistuirile care ne urmăresc pe noi românii ca un blestem de veacuri.
Românilor! „Să iertăm toate” pentru darul şi bucuria învierii noastre. Să iertăm necazurile şi lipsurile ce ne apasă şi care le apasă pe toate neamurile înviate. Să ne iertăm micile scăderi şi greşeli ce le avem şi unii, şi alţii. Să le iertăm pe toate, pentru golgotele şi suferinţele prin care a trecut neamul nostru.
„Să ne zicem fraţilor”… căci politica şi nesocotinţele ei cearcă să ridice iarăşi Carpaţi sufleteşti între „cei de dincoace” şi „de dincolo”.
„Să ne zicem fraţilor”… căci această vorbă era parcă mai dulce în vremea străinilor şi apăsărilor de ieri.
„Să ne zicem fraţilor”… pentru că neamuri zavistuitoare ne pândesc şi străjuiesc la toate hotarele, să prăvălească iar piatra peste învierea noastră.
„Să iertăm toate”… şi să lăsăm toate pentru jertfa şi Golgota celor opt sute de mii de români pe care războiul i-a coborât în groapa din care a ieşit învierea neamului nostru. Să luăm aminte! Praznicul Învierii noastre naţionale nu este numai al nostru, ci și al celor care s-au coborât pentru el în mormânt. După greșelile și certurile noastre de azi strigă și morții din morminte.
Preot Iosif Trifa, Lumina Satelor, anul 1922, nr. 14, pag. 1