Acum avem praznicul Tăierii capului Sfântului Ioan Botezătorul. Evanghelia acestui praznic e de obște cunoscută. Ioan mustră pe Irod că trăieşte cu Irodiada, „muierea fratelui său“, şi pentru aceasta e aruncat în temniţă. Irodiada caută să-l piardă și se foloseşte de prilejul unui ospăţ în care, după ce se îmbată Irod pune pe fată-sa să-i joace şi, cu jocul și beția, capătă de la Irod capul lui Ioan (Marcu 6, 14-21).
Preot Iosif Trifa, Lumina Satelor, anul 1924, nr. 35, pag. 3
Dacă este fericit acela care are a face cu Faţa Domnului cea plină de lumină, de bunătate şi dragoste, în vremea îndelungii Lui răbdări, căutând această Faţă spre mântuirea şi iertarea sa veşnică (II Petru 3, 15), – apoi este grozav lucru să ai a face cu Faţa cea întunecată, mânioasă şi răzbunătoare a lui Dumnezeu atunci când vremea mântuirii este trecută (Luca 19, 44).
Traian Dorz, Cununile slăvite
Nimeni şi nimic, niciodată nu poate scăpa de sub Stăpânirea şi de sub controlul desăvârşit al lui Dumnezeu. Nimeni, nici duh, nici om nu poate face nicăieri ceva fără învoirea şi controlul Său desăvârşit şi permanent pretutindeni. Pot fi duhuri oricât de înalte şi ceruri oricât de înalte, – mai înalt decât ele este totdeauna Dumnezeu! Pot fi locuri cât de adânci şi duhuri cât de adânci, – mai adânc decât ele este totdeauna El.
Traian Dorz, Cununile slăvite
Zis-a Domnul pilda aceasta: „Asemănatu-s-a Împărăţia cerurilor unui împărat care a avut să ia seama slugilor sale. Şi, începând el a lua seamă, au adus la dânsul pe un datornic cu zece mii de talanţi. Dar, neavând el cu ce să plătească, stăpânul său a poruncit să-l vândă pe el şi pe femeia lui şi pe copii şi pe toate câte avea şi să plătească. Deci, căzând sluga aceea, se închina lui, zicând: „Doamne, mai îngăduieşte-mă pe mine, şi-ţi voi plăti ţie tot”. Şi, milostivindu-se domnul slugii aceleia, l-a slobozit pe dânsul şi i-a iertat lui datoria.
Preot Iosif Trifa, Tâlcuirea evangheliilor duminicilor de peste an
… așa zice un învățat creștin.
Într-o revistă din străinătate citesc un articol interesant și potrivit la frământările politice din zilele noastre.
Politica de partid – scrie învățatul – este opera lui Satan; este opera Necuratului de a învrăjbi pe oameni, pentru ca și prin aceasta să primejduiască și să zădărnicească realizarea împărăției lui Dumnezeu pe pământ. Politica de partid e opera lui Satan, pentru că în ea se întâlnesc și înfloresc toate virtuțile iadului.
Pr. Iosif Trifa, Lumina Satelor nr. 26, 26 iunie 1927
După ce israelitenii trecură ca pe uscat prin apele mării şi „văzură pe egipteni morţi“, atunci au cântat Moise şi copiii lui Israel cântarea aceasta: Să cântăm Domnului că cu slavă S-a preaslăvit, pe cal şi pe călăreţi i-a aruncat în mare… Domnul este tăria mea; El m-a scăpat. El este Dumnezeul meu; pe El Îl voi lăuda… Cine este asemenea Ție între dumnezei, Doamne? Cine este asemenea „Ție?…
Preot Iosif Trifa, Spre Canaan
Cum să scăpăm de patimi şi păcate
În vremea aceea, s-a apropiat de Dânsul un om, îngenunchind înaintea Lui şi zicând: „Doamne, miluieşte pe fiul meu, că este lunatic şi rău pătimeşte; că de multe ori cade în foc şi de multe ori în apă. Şi l-am adus pe dânsul la ucenicii Tăi, şi n-au putut să-l vindece pe el”. Iar Iisus, răspunzând, a zis: „O, neam necredincios şi îndărătnic! Până când voi fi cu voi? Până când vă voi suferi pe voi? Aduceţi-l pe el la Mine”.
Preot Iosif Trifa, Tâlcuirea evangheliilor duminicilor de peste an
Plecaţi din Egipt, israelitenii se credeau scăpaţi de orice necazuri şi încercări. Dar n-a fost aşa. Scoţându-i din robia lui Faraon, Domnul îndată i-a băgat în şcoala cea mare a pustiei, în şcoala încercărilor şi necazurilor. Dumnezeu avea să dea poporului său anumite lecţii pe care numai în şcoala aceasta se puteau învăţa.
Biblia ne spune că îndată ce au apucat israelitenii la drum spre Canaan, Dumnezeu mergea înaintea lor; ziua într-un nor luminos, iar noaptea într-un stâlp de foc, pentru ca să aibă călăuza şi lumina drumului, spre a putea merge şi ziua şi noaptea.
Preot Iosif Trifa, Spre Canaan
„Puțin credinciosule de ce te-ai îndoit?”
Şi îndată a silit Iisus pe învăţăceii Săi să intre în corabie şi să meargă înaintea Lui de cealaltă parte, până când va slobozi popoarele. Şi, slobozind popoarele, S-a suit în munte singur, ca să Se roage; şi, făcându-se seară, era singur acolo. lar corabia era în mijlocul mării, învăluindu-se în valuri, că era potrivnic vântul. Iar în a patra strajă din noapte a mers la dânşii Iisus, umblând pe mare. Şi văzându-L pe El învăţăceii umblând pe mare, s-au tulburat, zicând că nălucă este şi, de frică, au strigat.
Preot Iosif Trifa, Tâlcuirea evangheliilor duminicilor de peste an