Acum avem praznicul Tăierii capului Sfântului Ioan Botezătorul. Evanghelia acestui praznic e de obște cunoscută. Ioan mustră pe Irod că trăieşte cu Irodiada, „muierea fratelui său“, şi pentru aceasta e aruncat în temniţă. Irodiada caută să-l piardă și se foloseşte de prilejul unui ospăţ în care, după ce se îmbată Irod pune pe fată-sa să-i joace şi, cu jocul și beția, capătă de la Irod capul lui Ioan (Marcu 6, 14-21).
Această Evanghelie pune în faţa noastră trei feluri de oameni: pe Ioan, pe Irod şi pe Irodiada. Ioan e pus înaintea noastră ca o pildă de viaţă pusă cu totul în slujba Domnului. Ioan mustră păcatul şi spune adevărul, împlinind Scriptura ce zice că „trebuie să-L ascultăm pe Dumnezeu mai mult decât pe oameni“, chiar şi dacă ar trebui să ne jertfim viaţa. Ioan este şi azi trâmbiţa Domnului care ne mustră şi pe noi şi ne cheamă ca pe Irod, să ieşim din păcate şi fărădelegi.
Irod este pus în faţa noastră ca să vedem cum îl orbeşte patima pe om și îl duce la pieire. Patima plăcerilor desfrânate l-a dus pe Irod până acolo, încât şi-a dat cu jurământ şi jumătate din împărăţia lui pentru… un joc. O, dragă cititorule, nu te mira pentru această nesocotinţă a lui Irod, căci creştinii de azi vând nu numai jumătate, ci îşi vând şi toată împărăţia cea cerească pentru pofte şi plăceri. Evanghelia ne spune că lui Irod îi plăcea de Ioan şi îl asculta cu drag, dar vedeţi că îl vându pentru plăceri. Aşa fac şi cei mai mulţi creştini, le place de Domnul, dar Îl vând ca Iuda, pentru plăceri şi păcate. Irod era beat când a dat spre tăiere capul lui Ioan şi de beţia lui s-a folosit Irodiada. Tot aşa se foloseşte şi diavolul de băuturi şi de beţii şi cu ajutorul lor pierde sufletele.
Irodiada e chipul diavolului care n-are astâmpăr, ci, cu toate meşteşugurile, umblă să piardă suflete. Cu petrecerile, cu jocul, cu beţia şi cu desfrânarea umblă mai ales diavolul şi azi să piardă sufletele oamenilor. Cititorule! Ai grijă de sufletul tău!
Preot Iosif Trifa, Lumina Satelor, anul 1924, nr. 35, pag. 3
