În ziua aceea vei zice: Te laud, Doamne, căci ai fost supărat pe mine, dar mânia Ta s-a potolit, şi m-ai mângâiat! (Isaia 12, 1).
Ce fericită este părtăşia dragostei dintre inimile care se iubesc cu adevărat! Acolo unde este o adevărată iubire, până şi supărările sunt noi prilejuri de o şi mai puternică izbucnire a dragostei.
Ce dulci sunt împăcările şi ce fericite proaspetele împărtăşiri ale iubirii adevărate!
Fiule dă-mi inima ta. (Proverbe)
Aduceți trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu. (Romani 12,1)
Pentru a putea să slujești lui Dumnezeu, trebuie ca mai întâi să fii curățit de El. Trebuie să te predai în Mâna Lui, să te supui, să asculți, să urmezi sfatul și călăuzirea Lui, să-I fii supus în totul.
Cel ce stă sub ocrotirea Celui Prea Înalt (Psalmul 91, 1).
El te va acoperi cu penele Lui și te vei ascunde sub aripile Lui (Psalmul (91, 4).
Citim psalmul 91. E încărcat de dar, ca un fagure de miere.
Cel ce stă sub ocrotirea Celui Prea Înalt, şi se odihneşte la umbra Celui Atotputernic zice despre Domnul: «El este locul meu de scăpare şi cetăţuia mea, Dumnezeul meu în care mă încred!»
Vă dau o poruncă nouă: Să vă iubiți unii pe alții; cum v-am iubit Eu, așa să vă iubiți și voi unii pe alții. (Ioan 13, 34)
În Evanghelie nu sunt alte cuvinte mai însemnate decât acestea. Acela care le-a scris, din ce creștea în harul și cunoștința lui Iisus Hristos, Mântuitorul său, le prețuia tot mai mult. La bătrânețea lui, atât în vorbiri, cât și în scrierile sale, stăruia neîncetat în jurul noii porunci a iubirii. Astfel, Sfântul Ieronimon scrie despre Ioan, apostolul iubit, că, atunci
O, dragostea Ta, dragostea Ta…
Tu nu mi-ai arătat, într-o zi frumoasă, un câmp înflorit, un izvor cristalin, o umbră plăcută.
Să mi le dai pe toate acestea și să-mi spui: Iată, atâta te-am iubit Eu!…
Tu nu mi-ai arătat, într-o noapte luminoasă, un cer înstelat, o lună frumoasă, o pădure liniștită, un aer îmbălsămat.
Să mi le dai pe toate acestea și să-mi spui: Iată, atât de mult te-am iubit Eu!..
În numele lui Iisus să se plece tot genunchiul.
Într-un oraș mare din Germania s-a petrecut odată un lucru foarte ciudat. Iată ce povestește preotul care a luat parte la aceea întâmplare.
Într-o dimineață am primit știre să mă pregătesc de-o înmormântare; știrea mi-a venit de la directorul circului Sarassini. Acolo murise o femeie, o indiană de fel din America de Nord. Cum de a murit? Cortul în care dormea, s-a întâmplat să ia foc și biata femeie s-a ales cu arsuri mari și-n urmă a murit. Era creștină și trebuia înmormântată de un preot creștin.
“Și a zis celor celor ce vindeau porumbei: «ridicați acestea de aici și nu faceți din Casa Tatălui Meu o casă de negustorie.»”
Câtă grijă trebuie să avem toți ca să păstrăm cât mai curată și luminoasă Biserica Domnului, Casa Tatălui pe pământ.
În biserică trebuie să fim cu o deplină curăție în rugăciune, în purtare și în ascultare, în credință și în fapte.
Casa Tatălui este Casă de rugăciune și trebuie să fie sfântă și păstrată în sfințenie.
Tot timpul stării noastre în ea trebuie să fim pătrunși de locul și de starea ei sfântă. De prezența puternică a lui Dumnezeu.
Meditația înseamnă adâncirea Cuvântului lui Dumnezeu.
Adâncirea înseamnă cunoașterea Domnului Iisus.
Cunoașterea înseamnă trăirea în Duhul Sfânt.
Trăirea înseamnă părtășie și împreună-lucrare cu Dumnezeu (Icor 3,9) roadele doveditoare ale acestei Taine dumnezeiești (Gal. 5,22).
Nimeni nu poate ajunge la o înaltă și vrednică părtășie și împreună-lucrare cu Dumnezeu fără o limpede cunoaștere a Lui, cunoaștere căpătată prin adâncirea și meditarea stăruitoare asupra Cuvântului Său și a Voii Sale.
Dacă vrei să fii binecuvântat, iubite tinere, intră de curând în slujba Domnului. Începe să lucrezi din tinerețe să lucrezi pentru El. Lucrul făcut târziu nu poate fi pus alături de cel făcut în ceasurile de dimineață. Și tu ai lăsat să treacă atâția ani, fără să faci ceva! Nimic n-ai adunat! Nici o roadă n-ai adus! Trecut-au anii și tu tot nemântuit!…
Nu mai pierde vremea! Nu mai sta în nepăsare și în nelucrare! Nu mai întârzia nici un ceas. Vino degrabă la Iisus.
Noutatea este ceva care ai nevoie să o primeşti zilnic. Oricât de vechi este numele unui ziar, el în fiecare zi e nou, apare din nou şi este citit din nou, ca şi cum ar fi cel dintâi.
Cu pâinea este tot aşa. În fiecare zi o dorim nouă, caldă şi proaspătă.
Aşa este iubirea de care avem nevoie fiecare. O, dacă am simţi într-adevăr şi în acelaşi fel, trebuinţa dragostei între noi!