O, dragostea Ta, dragostea Ta…
Tu nu mi-ai arătat, într-o zi frumoasă, un câmp înflorit, un izvor cristalin, o umbră plăcută.
Să mi le dai pe toate acestea și să-mi spui: Iată, atâta te-am iubit Eu!…
Tu nu mi-ai arătat, într-o noapte luminoasă, un cer înstelat, o lună frumoasă, o pădure liniștită, un aer îmbălsămat.
Să mi le dai pe toate acestea și să-mi spui: Iată, atât de mult te-am iubit Eu!..
Tu nu mi-ai arătat nici casa frumoasă, nici masa îmbelșugată, nici trupul sănătos, nici numele respectat, nici mintea înzestrată, nici inima caldă, nici copiii dragi, soțul iubitor, părinții dulci sau frații nedespărțiți.
Să mi le dai pe toate acesteași să-mi spui: Iată, atât de mult te iubesc Eu!
Nici nu mi-ai arătat cântările minunate, adunările sărbătorești, binecuvântările felurite, fără margini, fără număr și fără preț și dându-mi-le pe toate acestea, să-mi spui:
Iată toată dragostea cu care te-am iubit Eu!
Ci mi-ai arătat Golgota. Mi-ai arătat Crucea Golgotei Tale, pe care Tu Te-ai răstignit pentru mine și în locul meu.
Mi-ai arătat picioarele și mâinile Tale străpunse de cuie, pentru păcatele mele.
Fruntea Ta însângerată de spini, pentru fărădelegile mele.
Coasta Ta împunsă de suliță pentru neascultarea mea.
Mi-ai arătat toată făptura Ta zdrobită pentru ispășirea nelegiuirilor săvârșite de mine.
Și așa mi-ai spus: Iată cu câtă dragoste te-am iubit Eu pe tine!…
Iată dragostea cu care te-am iubit Eu, nu acum, când ești prietenul Meu, fiul Meu iubit, robul Meu ascultător, ci atunci, când erai prigonitorul Meu, vrăjmașul Meu, călăul Meu.
O, Preaiubitul meu, Mântuitorul meu, Binefăcătorul meu și Dumnezeul meu… adorație, recunoștință și slavă veșnică dragostei Tale nemuritoare și nemărginite!
Traian Dorz, Prietenul tinereții mele
