Fiule dă-mi inima ta. (Proverbe)
Aduceți trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu. (Romani 12,1)
Pentru a putea să slujești lui Dumnezeu, trebuie ca mai întâi să fii curățit de El. Trebuie să te predai în Mâna Lui, să te supui, să asculți, să urmezi sfatul și călăuzirea Lui, să-I fii supus în totul.
În epistola către Romani, cap. 16, v. 12, 13, 19 se arată lămurit roadele predării “mădularelor” noastre Domnului: Mai înainte niște unelte ale păcatului, acum niște unelte ale neprihănirii.
Dacă vreau să am pacea și biruința, atunci nu trebuie să mai dau mădularele mele în stăpânirea păcatului, ca pe niște unelte ale nelegiuirii, ci mă voi da lui Dumnezeu pe mine însumi și mădularele mele ca niște unelte ale neprihănirii.
Dacă am predat ochii mei Domnului, atunci nu mai pot privi cu ei ceea ce El nu-mi îngăduie să văd, ceea ce mă face să păcătuiesc. Dacă urechile mele le-am predat Domnului Isus, atunci nu mai pot asculta, ceea ce El Însuși n-ar putea să asculte.
Nici muzică, nici cuvinte, nici glume, nici discuții, nici conferințe sau altceva, pe care El Însuși nu le-ar asculta…
Dacă am predat Lui gura mea, o, atunci ea nu va mai vorbi decât cuvintele lui Dumnezeu. Nici un cuvânt deșert, nici o glumă proastă, nici o cântare de gust îndoielnic, nici o clevetire, nici o vorbire de rău, nici o minciună, nici o ocară, nimic.
Gura mea va vorbi numai despre El, numai lauda Lui o va cânta, numai Cuvântul Lui îl va mărturisi. Ea trebuie să fie un râu de binecuvântare și de blestem. Limba mea trebuie să se numească: laudă Domnului; iar gura mea: gură de aur.
Dacă am predat Domnului picioarele mele, atunci ele nu vor mai intra prin cârciumi, cinematografe și teatre păcătoase, ele nu vor mai trece gardurile să mă poarte la furat, ele nu vor mai juca jocul nebunilor și nu vor mai alerga la slujba
închinătorilor lui Baal.
Ci ele vor fi de acum încălțate cu râvna Evangheliei păcii, vor alerga mereu pe calea Domnului; numai acolo vor merge, unde se vorbește Cuvântul Lui și unde copiii Lui se strâng pentru a-i aduce laude și cântări. Vor merge în casa celor săraci, a celor bolnavi, a celor nevoiași, a celor părăsiți, a celor părăsiți și deznădăjduiți pentru a aduce un ajutor, un cuvânt de mângâiere și încurajare.
Ce frumoase sunt pe munți picioarele celor ce vestesc pacea (Rom. 10, 15).
Dacă am predat Lui mâinile mele, atunci le voi folosi și pe ele ca pe niște unelte ale neprihănirii. Dacă pot să țin în mână pana, sub controlul Duhului Sfânt voi scrie lucruri minunate care vor aduce multă mângâiere sufletelor necăjite, iar cei păcătoși vor afla din scrisul meu, calea mântuirii și întoarcerii la Dumnezeu și prin harul Său, chiar se vor întoarce la El. Ce pană binecuvântată a fost aceea a lui Pavel și a altor slujitori ai Domnului, care au scris cuvintele Duhului Sfânt, pline de har și binecuvântare. Dar mâinile Domnului Iisus? Când le văd străpunse de cuie pe cruce, întreagă ființa mi se cutremură. Mâinile Lui sfinte sunt mâini care au suferit pironirea pentru noi, sunt mâini mântuitoare sunt și mâini chemătoare… mâinile Lui întinse spun tuturor oamenilor: Veniți la Mine toți cei oasteniți și împovărați și Eu vă voi da odihnă. Veniți la Mine și veți fi mântuiți.
Dacă am venit la El și i-am predat Lui și mâinile mele, atunci ele vor fi și vor trebui să fie două arătătoare spre Golgota. Oricărui suflet care nu-L cunoaște – trebuie să-i arăt Crucea și Jertfa Lui ispășitoare, iar fraților mei, trebuie să le arăt Golgota și să le spun: Să privim țintă la Căpetenia și Desăvârșirea credinței noastre.
Apoi, mâinile mele trebuie să poarte în ele Cartea Domnului. În brațele mele trebuie s-o strâng ca pe o comoară scumpă pe care s-o fac cunoscută tuturor oamenilor.
Apoi, mâinile mele trebuie să poarte în ele darul milei. Cei săraci trebuiesc ajutați, cei bolnavi mângâiați…
Mâinile mele în slujba Domnului vor duce pe tot locul un dar de dragoste și de milă în Numele Lui. Cât puteți faceți bine la toți, mai ales fraților în credință.
Mâinile mele vor fi apoi, mâini de lucru… Ele vor ținea cât vor putea, cu voioșie și cu dragoste plugul, sapa, ciocanul, ferestrăul, fusul, acul, ori cântarul, dar în toate, lucrând, voi căuta ca să pot câștiga cât mai bine, pentru a avea cât mai mult, pentru ajutorarea Lucrării Domnului și a celor lipsiți.
Toate, totul pentru El.
El a dat tot, s-a dat pe Sine, eu trebuie să dau tot, să mă dau pe mine. Dați-vă pe voi înșivă lui Dumnezeu, ca vii, din morți cum erați. Dați mădularele voastre ca niște unelte ale neprihănirii. Vă îndemn dar, fraților, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceți trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu; aceasta va fi din partea voastră o cuminte slujbă duhovnicească. (Rom. 12, 1).
Ioan Marini, Revista Familia creștină, nr.1/1941
