Numele Domnului Iisus – Ioan Marini

În numele lui Iisus să se plece tot genunchiul.
Într-un oraș mare din Germania s-a petrecut odată un lucru foarte ciudat. Iată ce povestește preotul care a luat parte la aceea întâmplare.
Într-o dimineață am primit știre să mă pregătesc de-o înmormântare; știrea mi-a venit de la directorul circului Sarassini. Acolo murise o femeie, o indiană de fel din America de Nord. Cum de a murit? Cortul în care dormea, s-a întâmplat să ia foc și biata femeie s-a ales cu arsuri mari și-n urmă a murit. Era creștină și trebuia înmormântată de un preot creștin. La ora hotărâtă preotul îmbrăcat în haine de slujbă, a fost la bisericuța din cimitir, unde trebuia sa-i slujească prohodul și să-i spună predica. De-odată se auzi o muzică! Ce era? Întreg personalul circului Sarassini, în frunte cu directorul, venea să dea cinstea cuvenită tovarășei lor de meserie. Erau ca la o sută de oameni, dar adunați din toate părțile lumii: cazaci și tătari, chinezi și japonezi, negri din Africa, cercetași din America iar în fruntea lor mergeau un grup de indieni îmbrăcați în portul lor și împodobiți cu pene de vultur. Erau din neamul celei moarte. Toată această trupă, adunătură din toată lumea, a umplut bisericuța și erau zgomotoși ca la circ. Ba câteva domnișoare chiar în biserică, se priveau mereu în oglindă și se pudrau.
Directorul circului a venit la mine și i-a prezentat pe căpetenia indienilor, un indian în ținută războinică împodobit cu pene de vultur. Văzând această lume, predica mi s-a părut nu tocmai ușoară, dar mi-am zis: Oamenilor acestora, care sunt tot pe drumuri, fără nici o grijă de suflet și de cele sfinte, le voi vorbi despre călătoria vieții noastre, căci viața pe pământ nu-i decât o călătorie. Dar adevărata viață este Sus, la Dumnezeu, în Viața cea veșnică.
Dar mă vor înțelege oare acești oameni?
Știu ei oare toți nemțește?
Nu știu nici unul decât limba pe care o vorbesc ei în țara lor – îmi spuse directorul. M-am îngrozit: Cum voi vorbi acestor oameni într-o limbă pe care nici unul n-o va înțelege? Totuși, în Numele Domnului Iisus – voi îndrăzni.
Am citit un loc din Biblie și am spus câteva cuvinte. Oamenii erau însă grozav de neliniștiți. Unii râdeau, alții vorbeau; nici unul nu asculta predica. Și cum era să asculte când nici unul nu înțelegea nimic?
Eu vorbeam despre soarta tristă a moartei care își află mormântul în țară străină. – Voi toți sunteți asemenea ei – le ziceam! – oameni fără patrie, fără părinți și fără casă. Dar iată vă spun că în cer ați putea avea toți o patrie veșnică în Domnul Iisus. Sufletul vostru fără odihnă ar putea afla veșnica odihnă la Domnul Iisus. Voi, oameni fără casă și familie, ați putea avea acolo la Domnul Iisus, o casă dulce, o familie scumpă. Viața voastră zbuciumată ar putea afla odihna și fericirea la Domnul Iisus dacă l-ați primi ca Mântuitorul vostru și v-ați hotărî să începeți o viață nouă cu Domnul Iisus.
Aici s-a petrecut un lucru ciudat. Când am rostit Numele Domnului Iisus – un freamăt a trecut prin adunare și toți au tresărit. Numele Domnului Iisus, a fost cuvântul pe care l-au înțeles cu toții. La auzul acestui Nume, fiecare era băgător de seamă – și am văzut apoi că aceasta o făceau nu numai pentru că acest Nume le era cunoscut, ci pentru că el avea și o putere deosebită. Indienii, în frunte cu căpetenia lor, se închinau până la pământ, tătarii ascultau fără cuvânt, rușii erau numai ochi și urechi. În felul acesta – am aflat despre ce să le vorbesc: despre Numele Domnului Iisus. După fiecare câteva cuvinte rosteam numele Domnului Iisus. În biserică era liniște adâncă, nu se mai vorbea, nu se mai râdea, iar domnișoarele care înainte se uitau în oglindă – aveau acum ochii plini cu lacrimi. Poate își aduceau aminte de demult pe când viața lor nu era stricată de păcat – când auziseră pentru întâia oară Numele Domnului Iisus.
…O, sfânt Nume al Domnului Iisus, când te rosteam atunci, în fața acelei adunări de oameni – mi se părea că trăiesc o clipă din ceasul Sfârșitului Celui mare, când la auzul acestui Nume toate noroadele pământului se vor cutremura – și în acest Nume se va pleca orice genunchi al celor din Cer, de pe pământ și de supt pământ.
Dragul meu cititor, tu cunoști acest Nume? A ajuns El pentru tine Numele cel mai dulce și mai scump? L-ai aflat tu pe Domnul Iisus ca Mântuitorul tău și trăiești acum o viață fericită cu El. Dacă da, atunci dragul meu, știu că tu ești cel mai fericit om de pe pământ. Oricât ai fi de sărac și necăjit pământește. Dar dacă nu, dragul meu, oricât te-ai crede tu de bun, de avut, de mare – eu știu, și vei vedea odată și tu – că ești cel mai nenorocit dintre toți oamenii.
De aceea, scapă și tu azi; vino azi la Domnul Iisus. Ia-L ca Mântuitorul tău, ca pe Acela care a suferit în locul tău, a murit în locul tău, pentru păcatele tale – și după ce îți vei afla fericirea și siguranța mântuirii în El – vei putea și tu cânta cu toți cei fericiți care au aflat și ei aceasta în El: