Cel ce stă sub ocrotirea Celui Prea Înalt (Psalmul 91, 1).
El te va acoperi cu penele Lui și te vei ascunde sub aripile Lui (Psalmul (91, 4).
Citim psalmul 91. E încărcat de dar, ca un fagure de miere.
Cel ce stă sub ocrotirea Celui Prea Înalt, şi se odihneşte la umbra Celui Atotputernic zice despre Domnul: «El este locul meu de scăpare şi cetăţuia mea, Dumnezeul meu în care mă încred!»
Da, El te scapă de lanțul vânătorului, de ciumă și de pustiirile ei. El te va acoperi cu penele Lui, și te vei ascunde sub aripile Lui. Căci scut și pavăză este credincioșia Lui!
Nu trebuie să te temi nici de groaza din timpul nopții, nici de săgeata care zboară ziua… Pentru că zici: Domnul este locul meu de adăpost! și faci din Cel Prea Înalt turnul tău de scăpare.
De aceea nici o nenorocire nu te va ajunge, nici o urgie nu se va apropia de cortul tău. Căci El va porunci îngerilor Săi să te păzească în toate căile tale… Vei păși peste lei și peste năpârci, și vei călca peste pui de lei și peste șerpi.
Fiindcă Mă iubeşte – zice Domnul – de aceea îl voi izbăvi; îl voi ocroti, căci cunoaște Numele Meu. Când Mă va chema, îi voi răspunde; voi fi cu el în strâmtorare, îl voi izbăvi şi-l voi proslăvi. Îl voi sătura cu viață lungă, și-i voi arăta mântuirea mea.
Iată ce făgăduințe dulci și scumpe cuprinde acest psalm. Eu de câte ori îl citesc, parcă îmi vine să zic: Doamne, e prea mult ce ne dai… se varsă peste pahar…
Psalmul 91 e psalmul ocrotirii. E psalmul ce ne îmbie cu aripile Domnului; cu ocrotirea Lui şi grija Lui.
Dacă cercetăm bine acest psalm, vedem că are două părţi. Întâi, psalmul ne arată ce ne dă Dumnezeu, şi a doua ne arată ce se cere de la noi ca să primim ceea ce ne dă Dumnezeu.
În psalmul 91, Domnul ne îmbie din partea Lui cu totul ce ne trebuie ca să trăim o viaţă de linişte, odihnă, bucurie şi de mântuire în El. Ne îmbie cu scăpare de orice primejdii şi nenorociri. Ne îmbie odihnă la umbra Lui şi linişte sub aripile Lui. Ne îmbie şi îngeri care să ne păzească pe tot locul. Şi putere să păşim peste leii şi şerpii patimilor şi păcatelor. Ne făgăduie Domnul şi răspuns la toate chemările şi strigătele noastre.
Cu adevărat, citind psalmul 91, parcă simţi o dumnezeiască revărsare de daruri cereşti. Aşa este Domnul. El dă totdeauna de se varsă peste pahar.
Psalmul 91, ne arată apoi şi ce se cere din partea noastră ca să primim darurile cereşti. Întâi, să ne încredem cu tărie în Domnul. Să-i zicem clipă de clipă: Tu Doamne ești scăparea mea, cetățuia mea, Dumnezeul meu, în care mă încred. Și prin încrederea asta să facem din El Turnul nostru de scăpare şi să intrăm în grija şi odihna Lui dulce. Iar gustând din această odihnă, să-L iubim pe El ca pe Mântuitorul și Ocrotitorul și Păzitorul vieții noastre. Și atunci vom ajunge la punctul: fiindcă Mă iubește – zice Domnul – de aceea îl voi izbăvi, îl voi ocroti. Când mă va chema, îi voi răspunde. Voi fi cu el în strâmtorare și îl voi scăpa.
Ce făgăduință scumpă și dulce! Aici la punctul acesta – trebuie să ajungă – un copil al lui Dumnezeu. Aici trebuie să ajungă și un ostaș al Domnului. Iar când ai ajuns la punctul acesta – apoi, iubitul meu, ai gătat cu necazurile, cu primejdiile și nenorocirile… Ai gătat cu tot ce ți-ar putea scoate în cale lumea, diavolul și oamenii cei răi.
Un filozof necredincios spunea că viața omului este un fel de blestem. Natura, pământul – zicea filozoful – îl pândește pe om la tot pasul să-l înghită. E destul să faci un pas greșit și te prăpădești în atare nenorocire, boală, etc.
Dar iată, Domnul a ridicat acest blestem. Un copil al lui Dumnezeu a scăpat de orice frică și groază. Domnul este Ocrotitorul vieții lui.
Dar, o cât de slabi suntem noi și în punctul acesta. Tremurăm de frica necazurilor și nenorocirilor, tocmai pentru că nu trăim încă psalmul 91. Nu suntem încă cu adevărat copii Domnului. Vine atare necaz, atare strâmtorare peste noi? Alergăm în toate părțile și “mişcăm toate pietrele”, şi abia când, disperaţi, nu mai putem face nimic, ne aducem aminte şi de Domnul.
Pe vreme de necaz, câţi intră în „cămara” rugăciunii și vorbesc cu Ocrotitorul cel mare și-i încredințează Lui totul?
Psalm 91! Ce dar, ce binecuvântare! El ne îmbie aripile Domnului şi ne cheamă să intrăm în odihna şi pacea Lui. El te va acoperi cu penele Lui și te va ascunde supt aripile Lui. O, binecuvântate aripi ale Domnului! Ele cheamă la scăpare și odihnă pe toți copiii Lui. Și cheamă nu numai pe copiii Lui, ci cheamă și pe cei care încă nu-L cunosc; pe cei care nu cunosc încă aripile Lui. Glasul Lui şi chemarea Lui se aude şi astăzi în lume: Ierusalime, Ierusalime de câte ori am voit să adun pe copiii tăi cum îşi adună găina puii sub aripile ei (Luca 13, 34).
El ne cheamă pe toți sub aripile Lui. Căci toți avem lipsă de ele. Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi (Matei 11, 28).
Psalm 91. Ce binecuvântare! De la anul nou încoace, eu citesc în fiecare zi acest psalm. Și mă mângâi cu făgăduințele Lui. Și mă odihnesc sub aripile Lui.
Milioane și milioane de suflete s-au odihnit și se odihnesc sub aripile pe care ni le îmbie Domnul prin acest psalm binecuvântat.
Părintele Iosif Trifa – Revista Isus Biruitorul, anul 1935, pg. 5, nr. 31
