Şi tu ai pe lumea asta locuri care îţi amintesc despre cuvintele pe care ţi le-a spus Dumnezeu ţie, sau le-ai spus tu Lui.
De făgăduinţele pe care ţi le-a făcut Dumnezeu ţie, sau I le-ai făcut tu Lui, nu uita aceste locuri şi nu uita aceste clipe treci cât mai des pe acolo, ca să-ţi aduci aminte cât mai des de ceea ce nu trebuie să uiţi câte zile vei trăi.
Ceea ce trebuie să-ţi aminteşti neîncetat până la moarte şi până în veşnicie.
Un tată adevărat rămâne tată pentru fiii şi fiicele sale în orice vreme. Tatăl nostru Dumnezeu nu poate fi decât bun, iubitor, înţelegător, milostiv şi răbdător faţă de noi toţi fiii şi fiicele Lui, – oricare ar fi starea dintre noi, fiii Lui.
Fiii unui tată nu întotdeauna se iubesc şi se înţeleg între ei. Dar tatăl îi iubeşte şi îi înţelege pe toţi. Unii fii se pot lepăda şi se pot despărţi de tatăl lor, dar tatăl adevărat şi inima lui – nu se poate despărţi de tot de ei niciodată.
De ziua Învierii, se spun multe predici frumoase. Dar se uită prea mult o predică scurtă: numai prin Cruce vom ajunge la Învierea și viața cea veșnică. Iar crucea aceasta are două părți. Sau mai bine zis, prin două Cruci trebuie să trecem la Înviere.
Crucea cea dintâi, este Crucea și Jertfa Mântuitorului. Este Darul și Harul cel Scump al răscumpărării noastre, prin Sângele Lui.
Crucea Lui este o carte pe care stă scris tot ce a făcut El pentru noi și mântuirea noastră.
La Învierea Ta se sfârșesc Mărturia și Patimile Tale și de la ea pornesc nădejdea și așteptările noastre.
Nicio bucurie din lumea asta, pe care o poate simți o inimă omenească, nici înainte, nici după aceea, nu se poate asemăna cu aflarea lui Hristos.
Cu priveliștea vederii mântuirii Lui. Cu strălucirea dobândirii iertării Sale.
Acel suflet binevoitor şi binefăcător care s-a deprins să facă binele altora plin de gesturi frumoase şi pline de gingăşie sufletească,- acel suflet ştie că pâinea pe care o dăruieşti te satură mai mult, că locul pe care îl cedezi te odihneşte mai bine şi că întâietatea pe care o dai altora te înalţă mai frumos.
Nimeni nu se satură cu un măr ceva mai frumos sau cu o bucăţică ceva mai mare,- dar când le dai acestea altuia şi tu le iei pe cele mai mici, sau mai din urmă – ce fericit câştig
Şi voi, părinţilor… Creşteţi copiii în mustrarea şi învăţătura Domnului (Efeseni 6, 4)
…Dar voi, părinţilor credincioşi, voi care v-aţi îndulcit adesea din mierea Cuvântului Domnului şi poate chiar aţi spus că mai dulce este Cuvântul acesta decât mierea pentru cerul gurii (Psalm 119, 103), voi cei care v-aţi hrănit din mana ascunsă, această pâine coboară din cer şi-aţi băut din această apă a vieţii, puteţi voi fi nepăsători faţă de copiii şi nepoţii voştri? Puteţi voi să tăceţi?
Adu-ți aminte de unde ai căzut și pocăiește-te!… (Apocalipsa 2, 5)
Adu-ți aminte cum ai primit și auzit… (Apocalipsa 3, 3)
Întăriți-vă, dar, mâinile obosite și genunchii slăbănogiți… (Evrei 12, 12)
Dragul meu, tu ai venit odată la Mântuitorul. Apăsat de greutatea păcatelor tale, ți-ai predat viața Lui și ai putut să te bucuri de iertarea Sa. Ce amintiri scumpe sunt zilele ce-ți amintesc de dragostea celor dintâi clipe ale întoarcerii tale! Cum mergeai altădată cu frații tăi la un loc, să te bucuri, să cânți și să slăvești pe Domnul împreună cu ei!
Trezește-te tu cel ce dormi, scoală-te din morți și Hristos te va lumina. (Efeseni 5, 14)
Dragul meu, te hrăneşti tu din Cuvântul lui Dumnezeu sau nu? Ai tu viața lui Dumnezeu în tine, sau ești un om pământesc, care trăiește numai pentru trup? Nu uita: Cine se hrăneşte din Cuvântul lui Dumnezeu, se hrăneşte cu cu duh şi viaţă, fiindcă cuvintele pe care ni le-a spus și ni le-a lăsat Domnul, sunt Duh și viață (Ioan 6, 63).
Fratele Irimie Rarinca s-a născut în comuna Matca, județul Galați, la 26 ianuarie 1906. La vârsta de 20 de ani s-a căsătorit cu soția sa, Maria.
A intrat în Oastea Domnului în anul 1930, fiind atras la picioarele Mântuitorului Iisus Hristos prin cărțile Părintelui Iosif din Sibiu, pe care le-a primit întâia dată de la un frate de pe la Vaslui.
Legământul său cu Domnul Iisus, fratele Irimie l-a pus la Galați, într-o adunare din anul
Ne-a ajuns mânia lui Dumnezeu, auzi ici şi colo pe oameni, spunând. Şi în această vreme cu atâtea războaie, lipsuri, necazuri, suferinţe şi strâmtorări, nu-i greu să poţi vedea că o mână nevăzută, stă întinsă asupra pământului ca să-l pedepsească.
Alţii se întreabă, De ce oare toate acestea? Cine e de vină?