Adu-ți aminte de unde ai căzut și pocăiește-te!… (Apocalipsa 2, 5)
Adu-ți aminte cum ai primit și auzit… (Apocalipsa 3, 3)
Întăriți-vă, dar, mâinile obosite și genunchii slăbănogiți… (Evrei 12, 12)
Dragul meu, tu ai venit odată la Mântuitorul. Apăsat de greutatea păcatelor tale, ți-ai predat viața Lui și ai putut să te bucuri de iertarea Sa. Ce amintiri scumpe sunt zilele ce-ți amintesc de dragostea celor dintâi clipe ale întoarcerii tale! Cum mergeai altădată cu frații tăi la un loc, să te bucuri, să cânți și să slăvești pe Domnul împreună cu ei! Cum ascultai atunci Cuvântul lui Dumnezeu și căutai să spui și altora din cuvintele minunate ale gurii Sale! Acasă citeai Cuvântul lui Dumnezeu, te rugai, îți sfătuiai copiii, și-i îndrumai să apuce și ei pe calea Domnului.
Astăzi?… Te văd rece și nepăsător. Fericirea și voioșia nu se mai văd pe fața ta. Acolo unde “dragostea lui Hristos ne strânge” nu te mai zăresc… Rugăciunea a pierit aproape cu totul din viața ta. Biblia, prăfuită, stă aruncată deoparte. Gura ta nu mia laudă pe Domnul.
Dragul meu, ce e cu tine? Fratele meu, ce s-a întâmplat cu tine? Vorbește, nu tăcea! Mi se zbate inima în mine de durere, când te privesc în starea aceasta. De ce taci? De ce nu mai vorbești? De ce te ferești de a te mai întâlni cu fratele tău, care te iubește încă, deși iubirea ta față de el e stinsă de mult?
Adu-ți aminte de dragostea noastră de la început! Adu-ți aminte de zilele bucuriei, când, după ce am venit la Mântuitorul, una în cuget și-n simțiri, am pornit cântând spre Patria cerească. Ce bine, ce frumos, ce minunat era! Adu-ți aminte, frate, adu-ți aminte!…
Apoi, te mai întreb: ai uitat, iubitule, că ai fost curățit de vechile tale păcate? Ai uitat de Domnul Iisus, Care din iubire Și-a dat viața pentru tine? Ai uitat de bucuriile și mângâierile Lui cu care te-a înconjurat în vremurile de întristare? Ai uitat de frații tăi? Ai uitat să te mai rogi? Ai uitat să te apropii de cuvântul vieții? Ai uitat că ești un copil al lui Dumnezeu? Ai uitat? Ai uitat?…
Dacă este așa, vreau să-ți aduc aminte acum de toate aceste lucruri, vreau să-ți spun cu toată dragostea că, dacă tu L-ai uitat pe Dumnezeu, el nu te-a uitat. Dacă tu L-ai părăsit pe El, el nu te-a părăsit pe tine. Întoarce-te și-L vei găsi acolo unde l-ai lăsat. Adu-ți aminte de locul, de ziua și ceasul în care te-ai despărțit și întoarce-te acolo! Îl vei găsi așteptându-te, tocmai în locul acela.
Îngenunchează!
Pocăiește-te!
Adu-ți aminte, dar, de unde ai căzut și pocăiește-te… (Apoc. 2, 5). Trezește-te! Întoarce-te! Vino din nou cu hotărâre și predă-te Lui ca viu, din mort cum erai. Vino cu orice preț! Vino astăzi! Acum! Aruncă la o parte îndoiala, lenea, neputința, necredința! Dă la o parte orice piedică și păcatul ce te înfășoară așa de lesne și aleargă cu stăruință în alergarea care îți stă înainte!
Vrei să vii! Vrei să ai de acum izbândă? Privește țintă la Căpetenia și Desăvârșirea credinței noastre, adică la Iisus… Care pentru bucuria ce-I era pusă înainte, a suferit crucea, a disprețuit rușinea și șade la dreapta scaunului de domnie a lui Dumnezeu (Evrei 12, 1-2).
Până acum ai căzut mereu. Până acum ai fost slab și te-ai abătut, fiindcă n-ai privit țintă la El. Acum, nu uita! Taina izbânzii tale este să privești țintă la El. Numai la El! Neîncetat la El! Pururi la El! Nimic să nu-ți mai ia privirea de la Golgota, de la Iisus.
De aceea, strigă chiar azi către Tatăl: Trezește-mă! Trezește-mă! Ajută-mă să mă văd așa cum sunt și apoi să Te văd pe Tine așa cum ești: pretutindeni de față, totdeauna gata să ierți, plin de milă și de îndurare, bogat în tot felul de daruri! Ajută-mă totdeauna să privesc la Acela pe care L-ai trimis ca să fie “Lumina lumii”! Ajută-mă să privesc la El, ca astfel totul să se lumineze: și trecutul și prezentul și viitorul și moartea și viața!
O, dă-mi, Te rog, ajutor să mă luminez, să mă trezesc, să-mi cunosc rostul, să trăiesc prin credință! Cât de plăcut e să umbli în lumină, cu ochii deschiși! În fiecare zi, în fiecare ceas, trezește-mă prin starea te de față, în Domnul Hristos, căci a trăi înseamnă a fi treaz, a fi treaz fără încetare, așteptând marea, luminoasa și plăcuta zi a deșteptării tuturor credincioșilor, sus, în lumina cea desăvârșită!
Ioan Marini, Gânduri creștine, vol 1
