Sora Antonica s-a născut în 26 martie 1913, în comuna Preluci, județul Bacău, unde a trăit până la vârsta de 19 ani, când s-a căsătorit în Comănești cu Toma Candit. N-a avut trupește nici un copil, dar sufletește, Domnul i-a dat și ei mulți fii și fiice, pe care i-a ajutat cu tot ce a știut și a putut.
Când Domnul a făcut ca sămânța Cuvântului Sfânt al Oastei Domnului să fie semănată cu putere și prin părțile Comăneștilor, una dintre cele mai frumoase semințe a căzut și în
Cele mai slăvite făpturi din cer alcătuiesc mereu cântări noi pentru a cânta și a înălța veșnic și veșnic laude Marelui nostru Dumnezeu și Mântuitor Iisus, Mielul și Leul… Robul și Împăratul… Smeritul și Înălțatul… Învinsul și Biruitorul veșnic – Iisus Hristos.
Cele patru făpturi vii şi cei douăzeci şi patru de bătrâni s-au aruncat la pământ înaintea Mielului… si cântau o cântare nouă şi ziceau: Vrednic eşti Tu…
Toți cei însetați, veniți la ape… (Isaia 55, 1)
Așa a rânduit Bunul Dumnezeu, ca mântuirea să nu fie ceva încurcat și încuiat cu zece lacăte.
Mântuirea e darul care ți se dă îndată ce îl ceri cu dor și dorință fierbinte. Începutul mântuirii e foamea și setea, care caută pâine și apă pentru suflet. Iar mântuirea e pâinea și apa care ți se dau îndată, din belșug. Dacă însetează cineva, să vie la mine și să
S-a născut în satul Mizieș din judeţul Bihor.
De copil a dus o viaţă foarte grea. Trebuia să alerge singur după câștigarea pâinii zilnice, având o foarte grea stare materială și părinţi săraci și bolnavi, cu mulţi copii… Dar munca aceasta l-a făcut răbdător și smerit. A fost unul dintre sufletele cu cea mai multă răbdare și smerenie.
S-a hotărât pentru Domnul în anul 1945, intrând în Oastea Domnului în care a luptat și
Prin Biblie trec și tinerii cu multe pilde bune.
Acum pentru postul mare, amintim pilda tinerilor postitori de la Daniel. Tânărul Daniel și solii lui, ne dau o pildă despre postul cel adevărat. Citiți cartea lui Daniel și veți afla în postul acestor tineri, cele trei cerințe principale ale postului.
Întâi, tinerii de la Daniel au refuzat carnea și vinul, hrănindu-se numai cu zarzavaturi și cu acest post erau mai bine la față și mai grași decât toți tinerii ceilalți care mâncau
Căci n-am avut de gând să știu între voi altceva decât pe Isus Hristos cel răstignit. (I Corinteni 2, 2)
Citind istoria vieții câte unui sfânt din primele veacuri ale creștinismului, rămâi uimit de dragostea pe care creștinii de atunci o arătau Domnului Iisus, prin curăția vieții lor, prin stăruința cu care căutau să-L facă și altora cunoscut pe Domnul, cunoscut prin faptele lor de iubire către aproapele, prin tăria cu care se împotriveau când erau ispitiți să
Nici un lucru nu este mai scump în faţa Domnului şi în faţa oamenilor pentru un suflet credincios ca un nume bun.
Numele bun al unui credincios este o cinste nu numai pentru el, ci şi pentru Lucrarea Domnului şi pentru toţi cei ce fac parte din ea.
Numele bun al unui credincios însă este câştigat nu numai cu un cuvânt, două, nu numai într-o zi, două, ci după un timp îndelungat şi după un şir lung de fapte frumoase în slujba lui Dumnezeu.
O, ce nebunesc lucru este pornirea de a glumi oriunde şi cu orice! Ce mari nenorociri au făcut de multe ori vorbele nesocotite spuse în chip uşuratic! O vorbă nesocotită a lui Irod, mai mult o glumă trufaşă şi prostească, l‑a condamnat la moarte pe neprihănitul Ioan Botezătorul, profetul lui Hristos (Marcu 6, 14‑29).
Irod vedea că Ioan era un neprihănit şi că Irodiada era o nelegiuită, vedea că s‑a legat cu un cuvânt prostesc, vedea prăpastia spre care era împins, – şi, cu toate acestea, n‑a mai
Nimeni nu s-a născut să rămână copil mic. Şi, desigur, nimeni nu doreşte să rămână copil, să nu mai crească. Căci tot ceea ce are viaţă doreşte şi tinde să ajungă la desăvârşire.
Aşa e şi cu cel născut din nou. El nu poate şi nu trebuie să rămână la începuturile slabe, „la starea de copil”. Starea pe loc înseamnă dare înapoi. Ci trebuie să crească, pentru ca să ajungă la starea desăvârşită, „la starea de om mare, la înălţimea staturii plinătăţii lui
„Fiecare să se cerceteze pe sine însuşi” (I Corinteni 11, 28)
Este voia lui Dumnezeu ca fiecare om, care spune că este credincios, să se cerceteze pe sine însuşi, ca să vadă dacă este în adevăr credincios sau nu; şi oricine este dator să se supună poruncilor lui Dumnezeu.
Cercetându-ne însă pe noi înşine, n-avem să căutăm să vedem cât de mare este credinţa noastră, adică dacă avem o credinţă care mută munţii şi poate să facă minuni.