Toți cei însetați, veniți la ape… (Isaia 55, 1)
Așa a rânduit Bunul Dumnezeu, ca mântuirea să nu fie ceva încurcat și încuiat cu zece lacăte.
Mântuirea e darul care ți se dă îndată ce îl ceri cu dor și dorință fierbinte. Începutul mântuirii e foamea și setea, care caută pâine și apă pentru suflet. Iar mântuirea e pâinea și apa care ți se dau îndată, din belșug. Dacă însetează cineva, să vie la mine și să bea (Ioan 7, 37). Toate darurile mântuirii sunt daruri descuiate, sunt o cămară descuiată din care foamea și setea noastră pot lua oricând și oricât le trebuie.
Așa e și darul și ajutorul cel mare al mântuirii noastre: Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu. Biblia e o fântână cerească. Plină cu Apa Vieții. Și deschisă tuturor. Ca să poți lua din ea, îți trebuie un singur lucru: setea. Îți trebuie o foame și o sete de a auzi Cuvântul lui Dumnezeu (Amos 8, 11).
Biblia nu e o fântână încuiată. În fața celor însetați după Cuvântul Său, Dumnezeu nu a pus o fântână încuiată. În fața celor în care s-au trezit foamea și setea după Cuvântul lui Dumnezeu, Dumnezeu nu a pus o fântână încuiată, ci a pus fântâna descuiată a Bibliei.
Și totuși, mai sunt astăzi atâția și atâția care umblă să încuie fântâna Bibliei. În țara mea, fântâna descuiată a Bibliei e privită ca o primejdie pentru popor.
La noi strigă toți pe toate drumurile: nu dați Biblia fără pregătire în mâna poporului…se rătăcește poporul citind Biblia de capul lui. Foarte bine! Dar se ridică întrebarea: păi cum se poate rătăci poporul citind Biblia când în fiecare sat și sătuleț este un preot, un învățător și tâlcuitor al Scripturilor, căci doar acesta trebuie să fie preotul.
Doar asta-i meseria lui. Biblia e plugul lui.
Adevărul însă – trist și dureros – e că prea puțini preoți plugăresc cu Biblia. Prea puțini se ocupă cu Biblia. Prea puțini ajută poporul la citirea și înțelegerea Scripturilor. Toți însă strigă cu glas mare, că Biblia e primejdioasă pentru popor. Și toți umblă să înlăture această primejdie cu lacătul, cu oprirea Bibliei în popor.
O, Doamne Iisuse, păzește-ne pe noi preoții, păstorii oilor Tale, de o astfel de dureroasă situație de a lua cheia cunoștinței – cheia Bibliei – neintrând nici noi în ea și nelăsându-i să intre nici pe cei ce vor să intre.
Ciudat lucru se petrece de altcum cu Biblia asta. Învățații nu citesc Biblia, fiindcă sunt prea învățați. Poporul nu trebuie să o citească, pentru că nu-i destul de învățat și se poate rătăci. Iar de altă parte, nici preoții nu o prea citesc. Dar atunci, o, Doamne Sfinte, pentru cine a fost lăsată această Carte Sfântă? Pentru cine a lăsat Dumnezeu această Carte a Lui? Cui să-i mai dăm această Carte să o citească?…
O, cât de meșter e diavolul pentru a scoate Biblia din umblare!
Toți cei însetați după Cuvântul lui Dumnezeu, veniți dar fără teamă la fântâna Bibliei și beți din Cuvântul lui Dumnezeu cât vă trebuie. Luați și beți cât vă trebuie, fără bani și fără plată (Isaia 51, 1). Beți – cum zice Sf. Ambrozie – din ambele potire: și din al Vechiului Testament și din al Noului Testament, pentru că din ambele îl bei pe Hristos.
Iubitul meu! Lasă apele și băuturile cele trecătoare ale acestei lumi și vino la fântâna Bibliei; vino la apa vieții. Vino însetat la fântâna Bibliei și bea și vezi cât de minunată este apa aceasta. Vei vedea și vei simți cum ți se satură și ți se desfată sufletul cu această apă a Lui, ce vine din patria Lui, din cer.
Iubitul meu! Dacă n-ai încă Biblie în casa ta, cumpără-ți îndată această Carte Sfântă, o carte neprețuită, o comoară neprețuită.
Nu te lăsa, iubitul meu, nicio clipă fără Biblie, căci cea mai binecuvântată clipă din viața unui om este când intră Cuvântul lui Dumnezeu în casa lui, în inima lui, în viața lui.
Preot Iosif Trifa, Isus Biruitorul, an 1936, nr. 47, pag. 1
