Şi voi, părinţilor… Creşteţi copiii în mustrarea şi învăţătura Domnului (Efeseni 6, 4)
…Dar voi, părinţilor credincioşi, voi care v-aţi îndulcit adesea din mierea Cuvântului Domnului şi poate chiar aţi spus că mai dulce este Cuvântul acesta decât mierea pentru cerul gurii (Psalm 119, 103), voi cei care v-aţi hrănit din mana ascunsă, această pâine coboară din cer şi-aţi băut din această apă a vieţii, puteţi voi fi nepăsători faţă de copiii şi nepoţii voştri? Puteţi voi să tăceţi? Puteţi să mâncaţi numai singuri din pâinea cuvântului şi să nu le împărţiţi şi lor? Puteţi lăsa oare ca scoarţele Bibliei voastre să prindă mucegai în ladă ori pe o poliţă, iar copiii voştri să piară de foame cu sufletul. Nu socotiţi că aveţi răspundere faţă de ei?
Tu, care porţi sarcina de a câştiga pâinea cea de toate zilele (pe care Dumnezeu o dă tuturor), nu socoteşti că eşti tot atât de răspunzător şi pentru „pâinea” cealaltă, ca s-o câştigi pentru copiii tăi. Căci nu numai cu pâine trăieşte omul – nu numai cu pâine vor trăi şi copiii tăi, ci cu tot Cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu.
Dacă vrei ca pruncii tăi să aibă o viaţă sfântă şi curată, atunci deprinde-i de mici cu Cuvântul cel bun al lui Dumnezeu.
David se întreabă: În ce chip îşi va ţinea tânărul curată cărarea? Şi răspunde: Îndreptându-se după Cuvântul Tău. (Psalm 119, 9).
Şi tu, mamă, ştiu că ai multe greutăţi şi necazuri şi mult te gândeşti pentru binele copiilor tăi, ziua şi noaptea. Ar trebui să fii mai mult preţuită de aceia pentru care-ţi cheltuieşti timpul şi viaţa. Câtă trudă pentru a-i face fericiţi pe fiii voştri, aici pe pământ!… Aş vrea să vă spun însă, iubite mame, că toată truda voastră, devine o deşertăciune, dacă nu căutaţi ca pruncii voştri, să cunoască încă de mici, pe Domnul şi Cuvântul Său.
Adevăratele mame creştine şi-au dat întotdeauna seama, că nu numai cu pâine va trăi omul, de aceea au dat pruncilor lor, odată cu laptele pieptului lor şi laptele duhovnicesc şi curat – (1 Petru 2, 2) al Cuvântului lui Dumnezeu, pentru ca odată cu trupul, să crească şi cu duhul „spre mântuire”.
Marii oameni şi cei mai mari binefăcători ai omenirii, au crescut pe braţele mamelor credincioase, care şi-au înţeles deplin chemarea lor înaltă, de a creşte pe copii în mustrarea şi învăţătura Domnului (Efeseni 6, 4). Marele misionar şi explorator (cercetător) al Africii, David Livingston, la vârsta de nouă ani ştia pe de rost cel mai lung psalm din Biblie (119). Despre mama lui Wesley, marele trezitor de suflete din apusul Europei, am citit într-o carte tradusă de sora Maria Brăiloiu – că încă de la vârsta de cinci ani se ocupa îndeaproape de copiii ei, ca să-i aducă la Mântuitorul.
Mamă, înainte de toate copiii tăi, căci de ei vei da seamă în ziua judecăţii! – scrie o mamă a zece copii care au fost aduşi toţi la Mântuitorul. Creşte-ţi copiii aşa ca să ştie, din mica lor copilărie că n-au venit în această lume ca să trăiască numai pentru plăcerile lor, ci pentru Acela care a murit şi a înviat pentru ei. Viaţa lor va fi mult mai uşoară mai târziu. Ce poţi dori pentru ei mai bun şi mai măreţ, decât să fie ucenicii credincioşi ai Domnului Hristos. Copiii voştri trebuie să înţeleagă că viaţa creştinului este o luptă, că trebuie să se apere împotriva puterii întunericului, că trebuie să fie îmbrăcaţi cu zalele lui Dumnezeu, ca să înfrunte asaltul vrăjmaşului. Arătaţi-le, că mişeii nu pot fi creştini, că fricoşii au să fie învinşi şi daţi-le prilejul de timpuriu să nu se gândească la ei, să fie ostaşii lui Hristos la şcoală, acasă şi oriunde. Cuvântul lui Dumnezeu, rugăciunea şi pilda vieţii tale, mamă, pot face mult, pot face totul în privinţa aceasta.
Revista – Familia Creștină, anul 1941, nr. 5-6, pag. 5
Ioan Marini, Familia Creștină
