Ai fost supărat – Traian Dorz

În ziua aceea vei zice: Te laud, Doamne, căci ai fost supărat pe mine, dar mânia Ta s-a potolit, şi m-ai mângâiat! (Isaia 12, 1).

Ce fericită este părtăşia dragostei dintre inimile care se iubesc cu adevărat! Acolo unde este o adevărată iubire, până şi supărările sunt noi prilejuri de o şi mai puternică izbucnire a dragostei.

Ce dulci sunt împăcările şi ce fericite proaspetele împărtăşiri ale iubirii adevărate!

Ce dorite sunt revederile!

Ca soarele şi cerul după ploaie.

Ca zorile dimineţii după o noapte întunecoasă.

Ca zâmbetul grădinii în soare, cu stropii încă strălucind pe obrajii florilor înrourate.

Aşa de dulce este împăcarea sufletului cu Dumnezeu după o greşeală ispăşită, după o nefericită alunecare, după o trecătoare întunecare a ascultării curate. După o vinovată întoarcere a privirii de la Hristos.

În viaţa asta, în orice părtăşie se pot petrece astfel de triste stări.

În orice iubiri pe pământ se pot întâmpla astfel de dureroase supărări trecătoare.

Nimeni n-a fost scutit de ele şi oricine a iubit cu adevărat a avut să guste uneori şi amărăciunea lacrimilor, durerea de a vedea cum chiar ochii cei pe care îi iubea mai mult se uită cu supărare la el.

Dar ce fericire când norii se duc, iar lacrimile iubite se întorc cu seninătate şi căldură de unde plecaseră!

Sufletul meu şi fiul meu, tu nu lăsa să apună niciodată soarele peste supărarea ta cu Domnul tău.

Vino cu lacrimi la El şi spală-ţi vina ta, cu mărturisiri fierbinţi şi cu înnoiri ale hotărârilor şi legămintelor tale sfinte cu El.

Fă totul să ajungi iarăşi la dulcea pace cu Hristos. Fă totul ca supărarea Lui să treacă, îndepărtată de pocăinţa şi de iubirea ta caldă şi dulce.

Nu-ţi găsi pacea inimii tale şi nu da odihnă ochilor tăi până când nu vei primi încredinţarea iertării şi păcii Lui.

Preadulcele şi Preaiubitul meu Mântuitor… Ce dulce este pacea mea cu Tine şi ce împăcat este cugetul meu când simte faţa Ta luminoasă şi mulţumită zâmbindu-i cu drag!

Dar ce amare au fost clipele când păcatele mele Ţi-au întristat faţa Ta şi când ochii Tăi mă priveau cu durere şi mustrări!

Nu mă lăsa să Te mai supăr niciodată, Doamne Iisuse, pentru ca totdeauna să mă poţi privi cu bucurie, căci numai atunci eu sunt fericit. Amin.

Traian Dorz, Hristos, Pâinea Noastră zilnică