Meditaţie şi trăire – Traian Dorz

Meditația înseamnă adâncirea Cuvântului lui Dumnezeu.
Adâncirea înseamnă cunoașterea Domnului Iisus.
Cunoașterea înseamnă trăirea în Duhul Sfânt.
Trăirea înseamnă părtășie și împreună-lucrare cu Dumnezeu (Icor 3,9) roadele doveditoare ale acestei Taine dumnezeiești (Gal. 5,22).
Nimeni nu poate ajunge la o înaltă și vrednică părtășie și împreună-lucrare cu Dumnezeu fără o limpede cunoaștere a Lui, cunoaștere căpătată prin adâncirea și meditarea stăruitoare asupra Cuvântului Său și a Voii Sale.
Cum să poată face cineva voia lui Dumnezeu sau învăța pe alții s-o facă, dacă el însuși n-a adâncit mai întâi cu rugăciune Cuvântul Sfânt?
Și dacă nu și-a deprins prin meditație mai întâi el însuși mintea, spre a cunoaște mai bine care este voia lui Dumnezeu cea sfântă, plăcută și desăvârșită?
Cum poate cineva să cunoască gândul lui Hristos din Cuvintele Sale, dacă nu cugetă liniștit și nu s-a obișnuit să adâncească în fiecare zi înțelesul acelui Sfânt Cuvânt?
Meditația este cheia de aur cu care deschizi încăperile minunate ale tainelor Sfintei Scripturi.
Acolo sunt ascunse nebănuite bogății de frumusețe și de lumină.
Dar numai cei ce se ostenesc pentru dobândirea lor merită să le afle.
O, câte ceasuri fericite petreci, când privirea și inima ta cea nouă ți se desfată, privind și simțind, din adâncirea Sfintelor Scripturi, haruri mereu mai proaspete și mari, prin meditațiile asupra voii Domnului!
Este ca și când, printr-un fir ceresc, ai primi comunicarea tainelor dumnezeiești de la El, care te învăluie în o tot mai fericită și dulce lumină și bucurie, îmbogățindu-ți mintea și inima.
O, de ce mare har se lipsesc acei care nu se obișnuiesc să se aplece în liniște și în rugăciune și nu-și fac timp să cugete în tăcere și singurătate asupra cuvintelor lui Dumnezeu!
Meditația și liniștea sunt cele două stări în care ne vorbește Dumnezeu.
Acei care noaptea stau să gândească la atâtea lucruri zadarnice și vinovate și nu caută să cugete la Legea Domnului, meditând asupra îndrumărilor către fericirea trăirii ei, se lipsesc de cele mai cerești binecuvântări.
Din cauza aceasta este atât de goală și de searbădă viața și vorbirea atâtor oameni, dintre care mulți se cred credincioși.
Sufletul meditativ și smerit capătă cea mai limpede încredințare asupra dreptarului învățăturii sănătoase (II Tim. 1,13), după care să umble luminos.
Acela, cunoscând drept înțelesul Adevărului descoperit, se îmbogățește tot mai mult față de Dumnezeu, îmbogățindu-i și pe alții (I Cor. 6,10)…
Acela care în “meditația” sa nu este călăuzit de învățătura sănătoasă (Tit 1,9) și de un cuget smerit și evlavios, acela, dimpotrivă, cu cât “meditează” mai mult, cu atâta se încurcă mai rău.
Din aceste “meditații” vinovate ies apoi răstălmăcirile și abaterile de la Adevăr și ies falsele crezuri și toate celelalte dezbinări păgubitoare.
Vai de cine se apropie de Cuvântul lui Dumnezeu fără smerenie și fără sinceritate.

Traian Dorz – Cununile slăvite