O nouă harfă plângătoare, a prins în faptul unei seri de duminică, să cânte în corul celor răscumpărați prin Sângele Mielului în Ierusalimul cel Ceresc.
Fratele Paul Asandei a lăsat în liniște chitara, orga, pianul și harpa și s-a alăturat cenaclului din Ceruri în seara zilei de 17 februarie
Domnul l-a trecut printr-o lungă suferință pentru a-i acorda corzile sufletului să cânte de acum în armonie cu iubiții frați cântăreți din perioada de aur a creației Oastei.
Învăţătura adusă de Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, în Noul Legământ, a revoluţionat sistemul de gândire teologic, relaţiile interumane şi, în consecinţă, modul de raportare a omului faţă de Dumnezeu. Iisus Hristos a adus un concept absolut nou despre iubire. El a propovăduit şi a trăit acea iubire creştină altruistă care se manifestă deopotrivă față de prieteni şi faţă de vrăşmaşi. El însuşi a venit ca întrupare a acelei Iubiri.
Toată lucrarea Sa de mântuire se întemeiază pe această Iubire.
„Că strâmtă este poarta ce duce la viață”. (Matei 7, 14)
De ce? Pentru ca tu să te faci mic şi smerit, altcum nu încapi prin ea.
Evanghelia ne vesteşte că poarta care duce la viaţa cea veşnică este foarte îngustă. Ni s-ar părea de mirare acest lucru.
„Cercetați Scripturile, căci acelea mărturisesc despre Mine.” (Ioan 5, 39)
Noi, cei de la Oastea Domnului, recomandăm mult şi de mult Biblia. De ani de zile îndemnăm poporul să citească Biblia. De ani de zile spunem ce carte scumpă şi sfântă este Biblia.
Pornind de la cuvintele scrise pe crucea părintelui Iosif Trifa, „Om trimis de Dumnezeu”, aş vrea să mă rezum doar la un singur gând care s-a cimentat încă o dată, cu încă o dovadă. Ştim că cel care a fost trimis pentru prima dată să împlinească planul Mântuirii noastre cu efect veşnic este Mântuitorul. Şi Mântuitorul a fost trimis.
Dumnezeu, de-a lungul veacurilor, s-a folosit de oameni pe care i-a trimis.
Pe omul care aude şi trăieşte Cuvântul lui Dumnezeu, Mântuitorul l-a asemănat cu casa clădită pe stâncă. „Şi au venit ploile, au suflat vânturile şi au bătut în casa aceea, dar ea nu s-a prăbuşit, căci era zidită pe stâncă”. S-a prăbuşit însă casa care era clădită pe nisip, adică cel care aude, dar nu trăieşte Cuvântul lui Dumnezeu (Matei 7, 24-27).
În înțeles duhovnicesc, Sionul este starea cea înaltă și sfântă în care locuiește și stăpânește cu mare bucurie și binecuvântare totdeauna Dumnezeu. Este acel înalt nivel duhovnicesc pe care îl pot atinge în trăire numai sufletele care, stăruind printr-o necurmată luptă de rugăciune și de înfrânare, de osteneli și de jertfe, ajung în o așa părtășie de ascultare cu Hristos, încât inima lor devine o sfântă și plăcută locuință pentru El, un Sion ceresc. O, ce înaltă și dumnezeiască stare este aceasta!
Adunarea anuală a Oastei Domnului din Suceava va avea loc în data de 2 martie 2019, începând cu ora 14, într-o NOUĂ LOCAȚIE: salonul de evenimente EDEN GARDEN, str. Mircea Șeptilici nr. 2b, municipiul Suceava.
Tema adunării din acest an este Pregătește-te să te întâlnești cu Dumnezeul tău! (Amos 4, 12b și 1 Tesaloniceni 2, 12).
Tot așa se învață și căile păcatului, ca și căile Domnului. Sunt atâția învățători pentru oricare din aceste căi! Mai ales pentru căile rele, sunt prea destui învățători răi: duhurile, oamenii, cărțile rele. Până când omul nu știe să-i caute, avem datoria să-l ajutăm. După ce știe să-i caute, are datoria să se ajute singur.
Câtă vreme copilul nu poate deosebi răul de bine, el fiind cu totul neînvățat, răspunderea pentru îndrumarea lui pe căile Domnului o au părinții, îngrijitorii, educatorii lui.
Cea mai mare nenorocire din lumea aceasta este starea de trăire în păcat, adică în neascultare de Dumnezeu, în vrăjmășie cu Cuvântul Său Sfânt și cu Duhul Său. Dar cea mai fericită eliberare este când un întreg popor se ridică din păcat.
Cea mai mare lipsă a oricărui suflet este lipsa lui Hristos, adică lipsa darului și a harului Său și lipsa Duhului Său (Romani 8, 9), adică lipsa vieții și a luminii, care este El (Ioan 8, 12).