În înțeles duhovnicesc, Sionul este starea cea înaltă și sfântă în care locuiește și stăpânește cu mare bucurie și binecuvântare totdeauna Dumnezeu. Este acel înalt nivel duhovnicesc pe care îl pot atinge în trăire numai sufletele care, stăruind printr-o necurmată luptă de rugăciune și de înfrânare, de osteneli și de jertfe, ajung în o așa părtășie de ascultare cu Hristos, încât inima lor devine o sfântă și plăcută locuință pentru El, un Sion ceresc. O, ce înaltă și dumnezeiască stare este aceasta!
Într-o inimă stăpânită total de Hristos, strălucesc înțelepciunea și dragostea, răbdarea și bunătatea, curăția și toate roadele Duhului Sfânt, tot mai frumoase, tot mai dulci și tot mai multe. Într-o astfel de viață și prin ea, peste alții se revarsă izvoarele nesecate și fericite ale învățăturii sănătoase, ale binefacerilor mângâietoare și ale rugăciunii fierbinți. Iar peste viața și inima aceasta odihnește fericit și liniștit, totdeauna cu plăcere, Duhul lui Dumnezeu (I Petru 4, 14).
Înțelepciunea cuprinde nu numai învățătura adevărului, ci și limpezimea înțelegerii prin care omul duhovnicesc se poate orienta în toate cu bucurie, fără greutate și fără greș.
Puterea este nu numai biruința pe care i-o dă credinciosului Duhul Sfânt, prin darurile Sale, ci și credința din inima curajoasă cu care se pot primi și se pot păstra toate binefacerile și cuceririle pe care le-a dobândit, cu osteneli și cu jertfe, sufletul credincios.
Dreptatea înseamnă nu numai măsura după care Dumnezeu judecă și răsplătește fiecare gând și faptă, potrivit cu desăvârșita Sa sfințenie, ci și curăția de conștiință de care este călăuzit în toate ascultătorul lui Dumnezeu față de semenii săi. Și chiar față de orice ființă sau lucru din jurul său.
Iubirea este Lumina fericită și dulce care le îmbracă pe toate celelalte virtuți, în toate manifestările lor.
Iubirea este căldura tuturor virtuților, este gustul lor plăcut, este îmbrăcămintea lor frumoasă, este miezul dulce și fiorul vieții lor și este prețul lor mare și statornic.
O inima care își are temeliile pe acești munți înalți și sfinți nu poate rămâne ascunsă (Matei 5, 14). Nu numai frumusețea ei, ci mai ales revărsările roadelor ei îi vor face pe mulți să-L slăvească pe Dumnezeu, văzând-o astfel (Matei 5, 16).
Din muntele cel mai înalt izvorăsc nu numai cele mai puternice, dar și cele mai limpezi ape. Cei ce locuiesc lângă munte nu duc niciodată lipsă de ape proaspete și răcoroase, de ape dulci și curate. Având izvoare nesecate, muntele revarsă ape din belșug tuturor celor care vin la el și rămân acolo.
Hristos este Nesecatul Rezervor de ape vii care țâșnesc în viața veșnică (Ioan 4, 14).
Învățăturile Sale dulci și limpezi, nemuritoare și rodnice sunt apele cele vii care înviorează și întăresc sufletele neîncetat, de mii de ani, renăscând și primenind mereu viața tuturor.
O, ce izvoare binecuvântate sunt izvoarele lui Hristos! Credința lui Hristos care se naște din Cuvântul și din Duhul Său în sufletele noastre, ce izvor viu și fericit este ea (Romani 10, 17).
Dumnezeul Vieții și Prospețimii, înviorează mereu Biserica Ta cea vie și mădularele Tale vii cu aceste izvoare îmbelșugate și puternice. Amin.
Traian Dorz, Cununile slăvite
