Scripturile mărturisesc – Pr. Iosif Trifa

“Cercetați Scripturile, căci acelea mărturisesc despre Mine.” (Ioan 5, 39)

Noi, cei de la Oastea Domnului, recomandăm mult şi de mult Biblia. De ani de zile îndemnăm poporul să citească Biblia. De ani de zile spunem ce carte scumpă şi sfântă este Biblia.

Ținem însă să spunem că această recomandare nu e a noastră. Ea nu porneşte numai de la noi. Recomandarea vine de la Însuşi Fiul lui Dumnezeu. Biblia este o carte pe care o recomandă Însuşi Fiul lui Dumnezeu cu cuvintele din Evanghelia de la Ioan 5, 39.

Cărţile, de regulă, se recomandă de către cititori. Şi în privinţa aceasta, Biblia este o carte unică în felul ei. O recomandă Însuşi Fiul lui Dumnezeu.

„Cercetaţi Scripturile! – zice Domnul şi Mă veţi afla în ele pe Mine.” Aceasta este taina cea mare şi puterea cea mare a Bibliei: în ea Îl afli cu adevărat pe Iisus Mântuitorul. În Biblie vorbeşte cu tine însuşi Dumnezeu; vorbeşte cu tine însuşi Fiul lui Dumnezeu. Vorbeşte cu tine într-o limbă pe care nici o limbă omenească nu o poate grăi.

Oricât ţi s-ar vorbi despre Iisus, niciodată nu-L vei putea cunoaşte aşa bine ca atunci când vorbeşti cu El prin Biblie şi îţi vorbeşte El din Biblie. Eu de câte ori citesc în Biblie mă întâlnesc cu Dumnezeu; vorbesc cu El şi El vorbeşte cu mine. Eu de câte ori citesc în Noul Testament mă întâlnesc cu preadulcele meu Mântuitor; vorbesc cu El şi El vorbeşte cu mine. Eu L-am aflat cu adevărat pe Mântuitorul în Biblie şi în tâlcuirea pe care mi-a făcut-o El din Biblie, în izbeliştile vieţii. „Cercetaţi Scripturile! zice Domnul şi veţi afla în ele viaţa. În Biblie este ceva ce nu-i din lumea aceasta. În Biblie este o putere ce vine de sus, din cer. Este o mângâiere ce vine de sus, din cer. Este o învăţătură ce vine de sus, din cer. Este viaţa cea veşnică, care vine de sus, din cer.

În Biblie este ceva ce nu se poate spune, ci se simte. Ca să poţi afla comoara din Biblie, trebuie tu însuţi să o cauţi. Ca să poţi afla dulceaţa din Biblie, trebuie să o guști.

Un ostaş al Domnului îl cercetase odată pe un cunoscut al lui, un om bogat, dar necredincios. Mergând printr-o grădină încărcată cu poame, bogatul îi zise ostaşului:

– Mă tot mir ce plăcere afli tu în Biblia ta; uite, plăcerea mea este această frumoasă grădină pe care n-o dau pe toate cărţile tale.

Ostaşul nu răspunse la asta nimic. Dar mergând mai departe, arătă spre un păr încărcat de pere mari şi frumoase.

– Uite ce pere frumoase, grăi ostaşul, păcat însă că la mâncare nu sunt de nici o treabă.

– Ce grăieşti, prietene? Acesta e un păr de soi, adus din străinătate. Perele lui sunt mai dulci decât zahărul. Ia gustă numai, să vezi.

– Ei, vezi, răspunse ostaşul, aşa e şi cu Biblia mea. În ea este o dulceaţă necunoscută; o dulceaţă ce întrece toate dulcețile din lume. Ia gustă numai, să vezi! Gustă mai întâi, citeşte mai întâi în Biblie, şi apoi mă întreabă ce plăcere aflu eu în cartea aceasta.

„Cercetaţi Scripturile” zice Domnul. Acesta este şi cel mai tare răspuns pentru aceia care sunt contra cercetării Scripturilor.

„Vă rătăciţi citind Scripturile!”, zic adversarii Bibliei. „Vă rătăciţi neştiind Scripturile” (Matei 22, 29), răspunde Mântuitorul. Biblia este cartea lui Dumnezeu şi totuşi sunt atât de puțini creştinii care se ocupă de această carte. Eu zic că nu este sub soare un lucru mai dureros decât un creştin care ştie citi, dar nu are în casa lui măcar Noul Testament şi nu citeşte regulat în el, ca să ia din el dar şi putere.

Se vorbeşte despre multe lucruri bune pe care le-a făcut Oastea Domnului. Eu cred că cel dintâi acesta este: am strigat mereu cuvintele Mântuitorului: „Cercetaţi Scripturile” (Ioan 5, 39). Am pornit un popor întreg în cercetarea Scripturilor.

Multe vor mai fi de făcut la Oaste. Dar treaba cea dintâi şi cea mai mare aceasta este: să împroprietărim poporul cu Cuvântul lui Dumnezeu din Biblie.

Pentru restul vieţii mele, învredniceşte-mă, o, Doamne Iisuse, să strig mai departe cuvintele Tale: „Cercetaţi Scripturile! ”. Eu cred că n-am de la Domnul o altă poruncă mai mare decât aceasta.

Pe patul meu de suferinţă, de multe ori mă gândesc ce solie să mai las din partea Domnului pentru iubiţii mei fraţi din fronturile Oastei. Şi cred că n-am de la Domnul o solie mai mare decât solia Lui: „Cercetați Scripturile!”.

Preot Iosif Trifa, Oastea Domnului, anul 1932, nr. 50, pag.5