Pe omul care aude şi trăieşte Cuvântul lui Dumnezeu, Mântuitorul l-a asemănat cu casa clădită pe stâncă. „Şi au venit ploile, au suflat vânturile şi au bătut în casa aceea, dar ea nu s-a prăbuşit, căci era zidită pe stâncă”. S-a prăbuşit însă casa care era clădită pe nisip, adică cel care aude, dar nu trăieşte Cuvântul lui Dumnezeu (Matei 7, 24-27).
Fiecare om este o „casă” în furtună. Căci furtuna de care spune Mântuitorul o avem statornică în viaţa noastră. E furtuna încercărilor, necazurilor, ispitelor. Iar omul, în această furtună, e o „casă” ce se ţine sau cade; ce rezistă sau se prăbuşeşte, aşa după cum e clădită: pe stâncă sau pe nisip.
Ferice de cel cu casa clădită pe stâncă, iar stânca aceasta este Hristos, este stânca Golgotei.
În zece locuri spune Psaltirea că Domnul este o stâncă tare, o stâncă de scăpare pentru toţi copiii Lui. „Doamne! Tu eşti stânca mea” (Psalmul 18, 3). „El este stânca mea, Ajutorul meu şi Turnul meu de scăpare” (Psalmul 62, 6). „Trăiască Domnul şi binecuvântată să fie Stânca mea” (Psalmul 18, 46).
Ferice de cel ce îşi are clădită casa pe Stânca aceasta! Un astfel de suflet nu se teme de nici o furtună. Vin furtuni şi vin ispite, dar casa lui stă neclintită sus pe stâncă.
Eu mă gândesc aici şi la mult zbuciumata mea viaţă. Câte „furtuni” au dat şi peste mine. În ce „furtună” stau şi acum! O, m-aş fi prăbuşit de mult dacă „căsuţa” mea cea slabă n-ar sta pe „Stâncă”.
Mai zilele trecute am aflat un lucru interesant. Casa în care locuiesc se află pe o stradă aşa numită Stânca păcii (pe nemţeşte îi zice Friedenfelsgasse). Această întâmplare care grăieşte şi ea mi-a adus aminte de stâncile lui David. Mi-a adus aminte de Stânca scăpării mele. Locuiesc şi sufleteşte pe Stânca Păcii, căci altcum m-aş fi prăbuşit de mult în această aspră furtună. Căsuţa mea cea slabă se află sus pe „Stânca Păcii”, de aceea ea rezistă.
Singur Domnul Dumnezeu ştie furtunile prin care am trecut şi trec. De multe ori închid ochii, să nu văd furia valurilor. Dar Cuvântul lui Dumnezeu mă mângâie îndată, arătându-mi Stâncile şi Turnurile lui David. Şi mă rog cu David: ,,Tu, Doamne, eşti Stânca mea” (Psalmul 31, 3). „Ajutorul meu şi Turnul meu de scăpare” (Psalmul 62, 6). „Domnul este Turnul meu de scăpare, Dumnezeul meu este Stânca mea de adăpost” (Psalmul 94, 22). „Râurile vuiesc, Doamne, râurile vuiesc tare, râurile se umflă cu putere. Dar mai puternic decât vuietul apelor mari şi mai puternic decât vuietul valurilor năprasnice eşti Tu, Doamne, scăparea mea şi mântuirea mea” (Psalmul 93, 3-4).
Preot Iosif Trifa, Isus Biruitorul, anul, 1935, nr. 23, pag. 1
