Duminică, în 23 febr. 1930, Oastea Domnului din Sibiu a avut cea dintâi ieșire în afara orașului, cu Cuvântul Viu… Am ieșit în comuna Sadu… Am fost primiți cu toată dragostea. Ne așteptau frații ostași și popor mult. Îndată ce s-a tras clopotul de vecernie… am intrat cu toții în biserică… Au slujit părintele locului, D. Bunea și Părintele Iosif Trifa… Foarte frumos și înălțător au cântat în strană ostașul I. Lupu din Sibiu și ostașii din Sadu…
Tabloul de mai sus ne arată visul lui Iacob din Biblie. Bătrânul Isaac îl trimise pe fiul său Iacob la Batuel în Mesopotamia. Înnoptând Iacob pe drum, „şi-a aflat un loc şi a dormit acolo“. Şi dormind acolo, a văzut un vis. „Şi iată, o scară era întărită pe pământ, al cărei capăt ajungea la cer şi îngerii lui Dumnezeu se suiau şi se coborau pe dânsa. Şi Dumnezeu era întărit pe ea şi i-a zis lui: «Nu te teme, Iacobe, iată, Eu cu tine sunt, păzindu-te în toată calea ta ori încotro vei merge»“ (Facere, cap. 28).
Un predicator vestit a ţinut odată, despre Judecata din urmă, o predică atât de puternică, încât toţi auzitorii au început a plânge şi a se văieta. Dar pe când era mai mare plângerea, predicatorul deodată şi-a schimbat predica şi a zis: „Ştergeţi-vă lacrimile, creştinilor, căci voiesc să vă spun ceva şi mai înfricoşat decât Judecata de Apoi”.
Nici nu împlinisem o săptămână de la ieşirea din spital, eram încă pe pat acasă, până ce au şi venit la mine cei doi necunoscuţi de la spital.
Tocmai lucram la meditaţiile asupra Psalmilor. Pe pat în jurul meu erau tot felul de caiete, Biblia, hârtiile. Când am auzit apropiindu-se maşina şi apoi vorbe în faţa uşii, am avut doar atâta timp cât să întorc pătura peste toate acestea, acoperindu-le lângă mine pe pat.
Imaginea de mai sus ni-l arată pe profetul Ieremia plângând pustiirea Ierusalimului. „Şi a fost, după ce s-a robit Israelul şi Ierusalimul s-a pustiit, şezut-a Ieremia şi plângând a plâns.“ (Aceste plângeri sunt scrise în Biblie în cartea „Plângerile lui Ieremia“.)
La episcopie parcă totul fusese aranjat de mai înainte. Episcopul era în biroul său, secretarul gata.
Am intrat acolo și m-am așezat și eu, cel din urmă, pe al patrulea scaun!
– Prea Sfințite, începu cel ce mă adusese și despre care eu știam că era căpitan, vedeți pe omul acesta? Nu se ține decât de fleacuri și ne dă nouă neîncetat de lucru. Scrie verzi și uscate și le împrăștie, zăpăcind mințile oamenilor și nelăsându-i să-și vadă de treabă. Și, deși i-am pus categoric în vedere să nu mai meargă nicăieri, umblă prin țară și face tot felul de adunări cu ostașii lui din Oastea Domnului, așa că avem mereu tot felul de rapoarte și de necazuri din cauza lui.
În ziua din februarie 1950, când se împlineau 12 ani de la izbăvirea de suferințe a Părintelui Iosif, s-au petrecut următoarele:
Eram chemat la primăria din satul unde locuiam, să ajut cuiva la o lucrare pe care o avea de făcut.
Într-un timp, cineva intră unde lucram eu și îmi spuse că sunt chemat până afară. Am ieșit pe sală.
„Până când vei dormi, o, leneşule, sărăcia vine peste tine ca un hoţ şi lipsa ca un haiduc înarmat” (Pilde 6, 9-11).
Aşa zice Scriptura despre omul cel leneş şi aceste vorbe ale Scripturii le arată chipul de mai jos. Uitaţi-vă cum năvăleşte sărăcia şi lipsa, ca doi tâlhari, peste leneşul ce dormitează.
În legătură cu II Petru 1, 10-16, arată cum viața Părintelui Iosif a fost un șir de necontenite osteneli și jertfe pentru Domnul. El n-a cunoscut ce este odihna, repausul și liniștea. Prea mult îl durea starea de necunoștință și întuneric în care era poporul. Era prea puternică chemarea și conștiința de străjer şi păstor, ca să poată tăcea.
Tabloul de mai sus reprezintă o vedenie ce i s‑a arătat proorocului Ieremia.
„Şi a întins Domnul mâna Sa către mine – scrie Ieremia (cap. 1) – şi S-a atins de gura mea şi a zis către mine: «Ce vezi tu, Ieremia?» Şi am răspuns: toiag de nuc văd şi căldare arzând văd şi faţa ei dinspre miazănoapte. Şi a zis Domnul către mine: «Dinspre miazănoapte se vor aţâţa relele peste toţi cei ce locuiesc pe pământ. Pentru că, iată, Eu chem toate neamurile pământului şi voi grăi către ele cu judecată pentru toată răutatea lor, căci M-au părăsit pe Mine şi au jertfit dumnezeilor străini şi s-au închinat idolilor»… «Pentru acestea, iată, chem sabie asupra tuturor celor ce locuiesc pe pământ»“ (Ieremia 25, 29).