Nici n-am ajuns bine acasă după bucuria de la Comănești și încă de pe drum am primit o veste tristă. Părintele Vladimir a trecut la Domnul, joi, 28 martie 1984, la locuința Raheluței din Cluj, unde își trăise ultimele lui suspine și lacrimi înainte de a ajunge și el acolo unde îl aștepta de aproape cincizeci de ani jumătatea sufletului său după care tânjise atât de mult…
Meditaţii la Apostolul din Duminica a IV-a a Postului Mare
Întreg cuprinsul acestui apostol ne înalţă de la cel dintâi cuvânt al său şi până la cel din urmă în chip cutremurător în faţa Domnului Dumnezeu şi primul său cuvânt este Numele Sfânt al lui Dumnezeu. Sfântul Apostol Pavel, care a scris această pericopă în cuprinsul epistolei către Evrei, doreşte ca de la început şi până la sfârşit să-L avem înaintea noastră pe Domnul Dumnezeul nostru drept exemplu de sfinţenie, de credincioşie şi de muncă, pentru ca şi noi să tindem mereu spre realizarea acestor înalte virtuţi, după pilda Lui.
Psalmul 45, versetul 9
Unii tâlcuitori ai acestui verset din Psalmi spun că locul acesta cuprinde o profeţie despre starea slăvită pe care o are şi o va avea pe veşnicie Biserica Domnului Iisus Hristos, Mireasa cea scumpă a Mielului, câştigată cu scump Sângele Lui (Matei 25, 34; Fapte 20, 28; I Petru 1, 18-19; II Corinteni 11, 2; Efeseni 5, 25-32). Ei sunt de părere că între toate stările fericite ale celor răscumpăraţi de Hristos din toate vremurile, Biserica, Mireasa Împăratului împăraţilor (Apocalipsa 17, 14), va avea starea cea mai aleasă şi mai strălucită (II Timotei 2, 11-12).
Tratamentul și odihna de la Covasna, dar mai ales rugăciunile fraților și surorilor, mi-au ajutat foarte mult. Vremea se mai încălzise și toate mădularele începeau să se dezmorțească, numai piciorul bolnav rămânea mereu amorțit, deși nici el nu mă mai durea în acest fel de nesuportat cum mă chinuise de trei luni.
Ajuns la Sibiu, se vede că eram totuși destul de greu bolnav, căci îndată ce am ajuns, Viorel și Tit, îngrijorați de temperatura mea, m-au așezat în pat și au adus în grabă un medic.
Dar boala nu m-a lăsat de tot. Peste o lună am fost din nou la medic.
Cu cât înaintează un om pe calea vieţii şi pe calea credinței, cu cât i se deschid ochii mai bine şi mintea mai larg, cu atâta vede mai limpede lucrarea ocrotitoare a lui Dumnezeu şi grija iubirii Sale ajutătoare în toate căile şi în toate zilele prin care a trecut şi trece.
Suferinţele şi necazurile din această lume sunt şi ele o cruce pe care Domnul Dumnezeu o pune pe umerii noştri, spre sănătatea şi mântuirea noastră cea sufletească. Crucea suferinţelor ne aduce aminte de Domnul şi ne cheamă să ne întoarcem la El.
Într-o dimineaţă din primăvara anului 1935, ducându-i la spital cel mai nou număr din foile Mitropoliei, prin care cei ce se hrăniseră şi crescuseră cu pâinea lui îl loveau acum cu toată cruzimea urii (cum pot să lovească numai cei cărora le-ai făcut bine!), eram foarte amărât… Am intrat la dânsul cu ochii plini de lacrimi şi cu sufletul greu apăsat.
Aşa zice Domnul: „Ochii Mei privesc asupra pământului vostru de la începutul anului până la sfârşitul anului. De veţi asculta toate poruncile pe care le poruncesc Eu vouă, de veţi iubi pe Domnul Dumnezeul vostru şi veţi sluji Lui din toată inima şi din tot sufletul vostru, Eu voi da pământului vostru ploaie timpurie şi ploaie târzie şi veţi strânge grâul şi vinul vostru şi voi da iarbă în ţarinile voastre pentru vite»… «dar, de vă veţi abate, cu mânie Se va aprinde Domnul asupra voastră şi va închide cerul, ca să nu fie ploaie şi pământul să nu-şi dea rodul său” (Deuteronom 11, 12-17).
La începutul lunii martie 1972 m-am pomenit cu o chemare la Protopopiatul Beiuş, să fiu pentru ziua de 14 martie acolo. Episcopul de la Oradea avea să‑mi comunice o veste. Era un episcop nou, despre care auzisem multe lucruri bune.
M-am bucurat de această ocazie.