Duminică, în 23 febr. 1930, Oastea Domnului din Sibiu a avut cea dintâi ieșire în afara orașului, cu Cuvântul Viu… Am ieșit în comuna Sadu… Am fost primiți cu toată dragostea. Ne așteptau frații ostași și popor mult. Îndată ce s-a tras clopotul de vecernie… am intrat cu toții în biserică… Au slujit părintele locului, D. Bunea și Părintele Iosif Trifa… Foarte frumos și înălțător au cântat în strană ostașul I. Lupu din Sibiu și ostașii din Sadu…
Ieșind din biserică, am tras la școală. Aici era un popor întreg. Sala școlii, oricât de mare era, nu putea cuprinde mulțimea ce se adunase… Începe programul. Corul Oastei din Sibiu cântă “Împărate Ceresc”. Vorbește apoi Părintele Trifa despre scopul venirii noastre, despre rosturile Oastei Domnului, încheind cu o istorisire despre cum se înrolau soldații în vremile de demult, pe vremea împărăției austriece – cu o foarte potrivită asemănare și aplicare la înrolările în Oastea Domnului… Apoi a mulțumit celor ce ne-au primit.
Se face, în genunchi, rugăciunea de deschidere.
Încep cântările și declamările. Cântă alternativ Oastea din Sibiu și Oastea din Sadu. Un fel de întrecere duhovnicească, înălțătoare de suflet… Începe Oastea din Sibiu cu “Pe-al nostru steag e scris iubire”, cântată pe voci. Un copil declamă frumos. Urmează Oastea din Sadu, cu altă cântare. Și iarăși declamă micul și cumintele ostășel I. Hanea… Toate declamările sunt gustate cu bucurie de către toți. Urmează corul din Sibiu, cu cântarea “Veniți din toate unghiurile țării” și o declamare… Se cântă pe patru voci “O, ce valuri de îndurare”. Lumea lăcrimează. Părintele Iosif ține o scurtă cuvântare, pornind de la cuvântul: “Vă rugăm fierbinte… împăcați-vă cu Dumnezeu prin Sângele Crucii Fiului Său” (II Corinteni 5, 18-20)… Părintele Iosif tâlcuiește Evanghelia duminicii, cu Judecata din urmă, stăruind asupra Mijlocitorului și Apărătorului nostru, Iisus Hristos… În comună, fiind și câțiva sectari mileniști, Părintele Trifa vorbește despre rătăcirea milenistă… scoțând din bagajul său o grămadă de cărți mileniste și arătând în ele, negru pe alb, grozava lor rătăcire de la credință… Poporul rămâne îngrozit, citindu-se din aceste cărți, ce fel de hule i se aduc învățăturii despre Sfânta Treime, despre dumnezeirea Mântuitorului și altele… I se pune pe suflet poporului să se ferească de rătăcirile de credință…
Urmează iarăși câteva cântări, apoi o chemare pentru întoarcerea la Dumnezeu… Trecuseră patru ceasuri într-o încăpere supraîncărcată cu un popor ce stase în căldură și înghesuială, dar sorbind cu nesaț Cuvântul Domnului, cu o foame și cu o sete după cum scrie la Amos 8, 11.
Au fost și împotriviri, dar Domnul a biruit.
autor necunoscut, Oastea Domnului, nr. 10, 2 martie 1930
