Slavit să fie Domnul!
Duminica, 14 mai 2017, începând cu ora 16:00, prin bunavoința preoților slujitori ai Bisericii Ortodoxe Române din Viena, va avea loc o adunarea a Oastei Domnului în sala parohială (11. Kobelgasse 18). Frați și surori care doresc și pot ajunge, sunt asteptați cu drag.
Redăm mai jos anunțul oficial de pe pagina Bisericii Ortodoxe Române din Viena.
Nicu Dragoi
Înălțarea Domnului
În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. (Ioan 14, 2)
Revenirea Domnului
Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca, acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi. (Ioan 14, 3)
Hristos a înviat! Dorim să vă anunțăm că modulul V al Școlii Biblice a Oastei Domnului la nivel național va avea loc pe 12 și 13 mai, orele 8.00-20.00, la Sâmbăteni (Arad).
Cursurile celui de-al cincilea modul vor fi susținute de:
Am pierdut toate, ca să câștig pe Hristos (Filipeni 3, 8). Hristos în voi nădejdea slavei. Voi aveți totul deplin în El (Coloseni 1, 27; 2, 10).
Măreață, minunată taină. Nu-s cuvinte de a o spune; numai inima predată, izbăvită de domnia eului și stăpânită de Duhul, trăiește taina în ascuns de orice ochi omenesc. Ce ospăț! Ce cântece! Ce doruri! Ce mulțumire! Ce bucurie! Numai la El. I Corinteni 2, 9 se gustă de aici, de acum. Dar ce va fi însuși ospățul! El este comoara ascunsă…
Acum, 10 mai, avem cel mai mare praznic din calendarul nostru național. 10 mai cuprinde în sine întreaga istorie a neamului nostru. Acest praznic a răsărit din toate suferințele, din toate așteptările, din toate jertfele, vitregiile și durerile neamului nostru. Toate golgotele și toate crucile neamului nostru au ajutat sosirea acestui praznic al învierii noastre naționale. Dar să nu uităm: praznicul acesta, moştenirea strânsă în praznicul acesta, o vom putea păstra numai cu credinţă tare în Dumnezeu şi cu ascultare de El şi voia Lui.
E iarnă, pomii sunt goi de podoaba lor frumoasă. Toți par uscați. Și de fapt nu este, la vedere, nici o deosebire între verzi și uscați. Toți sunt la fel. Dacă un om din ținuturile calde – unde copacii sunt întotdeauna verzi, ar veni aici și i-ai spune că acești desfrunziți au viață în ei și mai târziu vor înverzi și vor face poame, ar râde și nu te-ar crede. Ei nu-și pot închipui cum ar putea un pom, o pădure ”uscată” cum se vede acum să înverzească așa deodată.
„În aprecierea vorbirii mele, cu prilejul Congresului biblic din Sibiu (”Preotul şi Cuvântul lui Dumnezeu”), fostul meu profesor, Dr. Ioan Lupaş, a spus că sunt un bun cunoscător şi aplicator al Bibliei.
Cred că va fi de interes să spun şi eu altora cum am cunoscut Biblia. Ca să fiu sincer, trebuie să mărturisesc îndată, la început, că nu eram un bun cunoscător al Bibliei când am ieşit din Seminar. Dimpotrivă. Vina acestei constatări dureroase nu o purtau nici iubiţii mei profesori şi nici eu, elevul lor.
„Lăsați-l să blasteme, poate că Domnul vrea așa. . .‟ (2 Samuel 16, 5-14)
Chipul de mai jos arată o întâmplare din viața lui David, împăratul și prorocul. Auzind că s-a răsculat împotriva sa Absalom, fiul său, David și oamenii lui, au plecat să fugă din Ierusalim. „Și suia David dealul Măslinilor plângând cu capul acoperit și cu picioarele goale și toți cei ce erau cu el suiau plângând.‟ Atunci, a ieșit în calea lor un om cu numele Șimei, din neamul lui Saul și a început a blestema și a arunca cu pietre după David și după toți slujitorii lui,
vers. 23: Să vă sfințească duhul, sufletul și trupul
Iată acesta este taina trăirii în locurile cerești în Hristos: atingerea stării de sfințire a întregii noastre ființe. A tuturor părților vieții noastre, atât cea văzută, cât și cea lăuntrică, dar mai ales a celei ascunse.
Când Hristos locuiește din belșug în noi, atunci Prezența Lui sfințește întreagă ființa noastră, atât conștientul, cât și subconștientul și inconștientul nostru.
E Duminica Mironosițelor, praznicul femeilor care au stat în slujba lui Hristos, din clipa când au fost câștigate pentru lucrul Domnului între oameni, și până în clipa cea din urmă a vieții lor. Acolo, la poala Crucii, le găsim în ceasul de cumplită încercare, când și apostolii se împrăștiaseră și se ascunseră de frica iudeilor. Ele I-au rămas credincioase până la moarte. Și după moartea Domnului, ele se prind să ducă miruri bine mirositoare ca să ungă trupul Domnului. În dimineața măreței zile a Învierii, femeile sunt acelea care aleargă întâi la mormânt.