E Duminica Mironosițelor, praznicul femeilor care au stat în slujba lui Hristos, din clipa când au fost câștigate pentru lucrul Domnului între oameni, și până în clipa cea din urmă a vieții lor. Acolo, la poala Crucii, le găsim în ceasul de cumplită încercare, când și apostolii se împrăștiaseră și se ascunseră de frica iudeilor. Ele I-au rămas credincioase până la moarte. Și după moartea Domnului, ele se prind să ducă miruri bine mirositoare ca să ungă trupul Domnului. În dimineața măreței zile a Învierii, femeile sunt acelea care aleargă întâi la mormânt. A lor a fost și răsplata de a vedea mai întâi pe Mântuitorul înviat și de a putea duce solia sfânta tuturor celorlalți – ca o pildă strălucitoare și un îndemn pentru toate femeile, cum se pot ele face ostașe ale lui Hristos.
Mai mult chiar decât bărbații, sunt chemate femeile să ajute lucrul Domnului în lume. Cu firea lor mai gingașă, cu simțămintele lor mai blânde, cu dragostea lor mai caldă, ele se potrivesc neasemănat mai bine ca să intre în Oastea lui Hristos pentru a ajuta înnoirea vieții religioase a neamului nostru.
Ce nu poate face în lume o femeie cu bunătatea ei! Din cel mai dârz și aspru bărbat, soția cuminte poate face un bun tovarăș de viață. O mamă religioasă și plină de dragoste către copiii ei, s-a bucurat întotdeauna de binecuvântarea fiilor ei. În frământările cumplite ale vieții, în care bărbații își pierd adeseori cumpătul și se învrăjbesc, cât bine n-ar aduce femeile cu sfatul lor cumpătat, cu vorba lor domoală, cu dragostea lor de soții credincioase. Se poate oare ca un bărbat să nu asculte cuvântul soției sale, chiar în treburile bărbătești de la comună, de la biserică, de la orice alte îndeletniciri, dacă el știe că îngerul păzitor al casei sale este un suflet al lui Dumnezeu?
Dacă astăzi bântuie atâtea rele și patimi în viata noastră, o pricină este și aceea că femeile stau deoparte și nu vin cu prisosul credinței și al dragostei lor creștinești ca să aducă oloiul tămăduitor peste rănile pe care războiul le-a tăiat adânc în sufletele bărbaților.
Hristos vă așteaptă, bune femei, ca să luați sarcina apostoliei Evangheliei Sale în lume, Marta vă este pildă de hărnicie în casă. Maria, îndemn cum să vă așezați la picioarele Lui, ca să vă umpleți de darurile învățăturilor Sale. Samariteanca de la fântâna lui Iacov vă arată cum trebuie sa vă însuflețiți pentru Hristos când ați ajuns să-L cunoașteți, ca să aduceți la El lumea cum a adus și ea la Domnul o cetate întreagă. Canaaneanca vă dă o pildă cum să apropiați pe copiii voștri de Hristos. Maria Magdalena vă spune că oricare dintre voi poate deveni o slujitoare alesă, o uceniță a Domnului. Iar Tabita, cea plină de fapte bune și de milostenii ce făcea, este un îndemn statornic cum să îmbrățișați grija pentru cei nevoiași și amărâți din jurul vostru. Îndrăzniți dar, așa vă îndeamnă glasul Domnului: Îndrăzniți, Eu am biruit lumea!…
Preot Iosif Trifa, Lumina Satelor, nr. 18, din 11 mai 1924
