Poate că Domnul vrea așa – Preot Iosif Trifa

„Lăsați-l să blasteme, poate că Domnul vrea așa. . .‟ (2 Samuel 16, 5-14)

Chipul de mai jos arată o întâmplare din viața lui David, împăratul și prorocul. Auzind că s-a răsculat împotriva sa Absalom, fiul său, David și oamenii lui, au plecat să fugă din Ierusalim. „Și suia David dealul Măslinilor plângând cu capul acoperit și cu picioarele goale și toți cei ce erau cu el suiau plângând.‟ Atunci, a ieșit în calea lor un om cu numele Șimei, din neamul lui Saul și a început a blestema și a arunca cu pietre după David și după toți slujitorii lui, în vreme ce tot poporul și toți vitejii stăteau la stânga împăratului. Și striga Șimei: „du-te, du-te om al sângelui că iată Domnul face să cadă pedeapsa asupra ta. . .‟ Atunci un slujitor al împăratului punând mâna pe sabie a zis: „pentru ce bleastămă acest câine mort pe domnul meu? Lasă-mă, te rog, să merg să-i tai capul.‟ Însă, David l-a oprit zicând: „lăsați-l să blesteme. . . poate că Domnul vrea așa. Copilul meu, Absalom, umblă să-mi ia viața, lăsați-l și pe acesta să blasteme. . . poate că Domnul se va uita la necazul meu și îmi va face bine în locul blăstămurilor de azi.‟ (citiți pe larg în cartea 2 Samuel 16, 5-14)

O, ce minune mare se vede în chipul și întâmplarea aceasta. Un om blestemă, batjocorește și aruncă cu pietre după un împărat înconjurat de ostașii lui și împăratul suferă batjocura și pietrele lui. Un singur semn, o singură vorbă ar fi trebuit și gura hulitorului ar fi amuțit pentru totdeauna. Însă David n-a voit acest lucru. Nu l-a voit, pentru că David avea Duhul Domnului, David avea duhul iubirii și iertării din Evanghelia Noului Testament. David a avut duhul Evangheliei Mântuitorului – Iubirea, iertarea, răbdarea – și a trăit acest duh. Întâmplarea de mai sus este o grăitoare dovadă despre acest lucru.

David putea să facă repede judecata lui, dar l-a lăsat și l-a trimis la judecătoria Domnului. David niciodată nu lăsa să grăiască și să judece judecătoria lui, ci judecata și judecătoria Domnului. În fața acestei judecătorii își ducea David toate plângerile lui și pe toți asupritorii lui, precum așa de frumos a spus acest lucru în psalmi, unde zice: „Vezi smerenia mea și mă scoate. . .judecă judecata mea și mă izbăvește.‟ (Psalmii 118, 153, 154) „Judecă Doamne pe cei ce-mi fac strâmbătate.‟ (Psalmul 34, 1) „Judecă-mă Doamne după dreptatea Ta.‟ (Psalmul 74, 7) „Adusu-mi-am aminte de judecățile Lui și m-am mângâiat.‟ (Psalmul 118, 52)

Acesta e și azi semnul cel dintâi al celor care trăiesc în duhul Evangheliei: ei nu judecă, ei nu judecă pe nimeni, nici pe cei ce le fac rău, ci lasă pe Domnul să judece. O, ce bine ar fi când oamenii și-ar încrede toate afacerile și toate plângerile lor la judecătoria Domnului. Atunci n-ar mai fi atatea pâri și răzbunări între oameni.

David a lăsat pe batjocoritor în judecata Domnului și Domnul a judecat în această afacere, căci spune Biblia mai departe că peste un an, Șimei, batjocoritorul, a căzut la picioarele lui David și s-a rugat de iertare (2 Samuel 19, 18). Vedeți ce judecător bun a avut David că i-a făcut dreptate și i-a adus la picioarele lui pe batjocoritor. Astfel ne judecă Domnul și afacerile noastre când i le încredințăm Lui. Dar, Evanghelia Mântuitorului, cere ceva mai mult decât atât: cere să ne rugăm pentru cei ce ne fac nouă rău. Mulți nu se pot împăca deloc cu această învățătură. Sunt destui creștini care iau azi în batjocură cuvintele Mântuitorului: „iubiți pe vrăjmașii voștri și faceți bine celor ce vă urăsc. . . dacă dă cu pietre, tu dă cu pâine. . .‟ (Matei 5, 38-47 și Luca 6, 27-36). Și tocmai în această învățătură stă puterea Evangheliei și a creștinismului. „Că de veți iubi pe cei ce vă iubesc și veți face bine celor ce vă fac bine, ce răsplată aveți? Căci și păgânii fac așa.‟ (Luca 6, 33-34)

Creștinii cei dintâi au biruit păgânitatea, tocmai cu această învățătură a iubirii, a iertării, a răbdării și a jertfei de sine. Creștinii cei dintâi primeau loviturile și batjocurile cu rugăciune, cu iertare și liniște sufletească. Împărăția lui Dumnezeu se răspândește și azi tot așa. Cu nimic nu poți câștiga un suflet pentru Evanghelie așa de ușor și sigur ca și cu duhul iubirii, al iertării și al răbdării.

 

Preot Iosif Trifa, Ziarul Isus Biruitorul, anul 1936, nr.44, pag.4