E iarnă, pomii sunt goi de podoaba lor frumoasă. Toți par uscați. Și de fapt nu este, la vedere, nici o deosebire între verzi și uscați. Toți sunt la fel. Dacă un om din ținuturile calde – unde copacii sunt întotdeauna verzi, ar veni aici și i-ai spune că acești desfrunziți au viață în ei și mai târziu vor înverzi și vor face poame, ar râde și nu te-ar crede. Ei nu-și pot închipui cum ar putea un pom, o pădure ”uscată” cum se vede acum să înverzească așa deodată. Dacă însă va sta până la primăvară ar putea vedea într-adevăr ”minunea”. Ar vedea cum acești pomi, această pădure ce ”pare” acum toată uscată, înmugurește și apoi viața izbucnește afară, în frunze și flori care înmiresmează văzduhul. În acest chip sunt și oamenii în această lume: la prima vedere, toți oamenii sunt la fel. Ei nu se deosebesc. Toți poartă haine și, pe dinafară au aceeași făptură. Însă, ”înăuntru” nu toți oamenii sunt la fel. Privind numai pe ”dinafară” nu vezi deosebirea, pe când înăuntru, ea este, și încă foarte mare. Căci alta este făptura lăuntrică a celui născut din nou și alta a omului neîntors la Dumnezeu.
Viața, făptura cea nouă, este ”înăuntru”, în inimă. Mai mult: viața noastră,( viața celui credincios) este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu ( Coloseni 3,3). Este adevărat că această viață se arată și în afară prin faptele neprihănirii, dar ”taina” vieții celei nouă, viața însăși, rămâne pe totdeauna ascunsă de ochii firești ai omului. Dar dacă acum nu vezi – privind de la distanță – nicio deosebire între oameni – ca și între copacii pădurii iarna (când nu știi care-s verzi și care-s uscați, fiindcă toți sunt desfrunziți), va veni timpul când se va vedea că această deosebire este și încă foarte mare.
Dar va veni o zi – și nu-i prea departe, când, după cum zice proorocul, se va vedea…deosebirea dintre cel neprihănit și cel rău, dintre cel ce slujește lui Dumnezeu și cel ce nu-I slujește (Maleahi 3,18).
În natură, alegerea (dovedirea vieții și uscăciunii) o face primăvara – soarele. Între oameni, alegerea (între cei neprihăniți și uscăciunii) o va face Învierea și Judecata.
Iată ce spune în această privință Cuvântul Lui.
”Căci Însuși Domnul cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel și cu trâmbița lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer, și întâi vor învia cei morți în Hristos. Apoi, noi cei vii (credincioșii n.r.), care vom fi rămas, vom fi răpiți toți împreună cu el, în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; și astfel vom fi întotdeauna cu Domnul” ( I Tesaloniceni 5, 15-17). Același lucru e spus și la I Corinteni 15,51-54. De observat, că aici nu se vorbește decât de învierea celor neprihăniți. Despre cei răi nu se face nicio pomenire.
Tot așa se spune și la Apocalips 19 despre o ”ceată” care va învia. ”Și am văzut suflete celor ce li se tăiase capul din pricina mărturiei lui Iisus și din pricina Cuvântului lui Dumnezeu, și ale celor ce nu se închinaseră fiarei și icoanei ei, și nu primiseră semnul ei pe frunte și pe mână. Ei au înviat și au împărățit cu Hristos o mie de ani. Ceilalți morți n-au înviat, până nu s-au sfârșit cei o mie de ani. Aceasta este întâia înviere. Fericiți și sfinți sunt cei ce au parte de întâia înviere; ei vor fi preoți ai lui Dumnezeu și ai lui Hristos, și vor împărăți cu El o mie de ani” (Apocalips 19,4-6).
Judecata este descrisă tot în cap. 19 al Apocalipsei (v.11-15).
”Și am văzut pe morți, mari și mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Niște cărți au fost deschise. Și a fost deschisă o altă carte, care este cartea vieții. Și morții au fost judecați după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărțile acelea. Oricine n-a fost găsit scris în cartea vieții a fost aruncat în iadul de foc.”
”Alegerea” pe care o va face ”ziua Domnului”, este astfel zugrăvită în proorocia lui Maleahi 4,1-3: ”Căci iată, vine ziua, care va arde ca un cuptor! Toți cei trufași și toți cei răi, vor fi ca miriștea; ziua aceea care îi va arde, zice Domnul oștirilor, și nu le va lăsa nici rădăcină, nici ramură. Dar pentru voi, care vă temeți de Numele Meu, răsare Soarele neprihănirii și tămăduirea va fi sub aripile Lui; veți ieși, și veți sări ca vițeii din grajd.”
Cititorule iubit, între care te vei găsi? Atârnă de tine să fii între unii sau alții dintre cei pomeniți mai sus. Gândește-te, că alegerea se face de aici, din lume. Dacă trăiești, vei și muri în ceata celor neprihăniți. Numai cei care s-au întors la Dumnezeu și au fost născuți din nou, prin credința în Domnul Iisus și harul Duhului Sfânt, au primit dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu și moștenitori ai Lui (Ioan 1,12-33; Romani 8,17). Dacă până acum ai întârziat de a te întoarce la Dumnezeu, vino acum! Tatăl te așteaptă, fiu pierdut! Pe cine vine la Mine, nu îl voi izgoni afară, spune Domnul Iisus (Ioan 6,37).
Ioan Marini, Ziarul Familia Creștină, anul 1942, nr. 1, pag. 4
